Capitolul XIX My heart, my soul, my everything.

674 46 22
                                    




John Silver Pov.

Privesc ganditor micuta cutie de pe birou si imi trec nerabdator mainile prin par, nu pot sa ma concentrez deloc pe ce am de facut astazi, si este numai vine Alessiei, tot continui sa retraiesc noaptea trecuta in care mi-a spus atat de sensibil, si vulnerabil ca ma iubeste.

Nu pot sa nu imi amintesc cum inima mi-a stat in loc pentru cateva clipe,parca conectandu-se cu a ei. Cum as putea sa ii explic in cuvinte cat de mult am ajuns sa o iubesc? Cum as putea sa imi exprim sentimentele, este o pustoaica, are doar 19 ani, abia a terminat liceul, iar eu? Eu am aproape 24 de ani, este o diferenta maricica, dar nu imposibila.

Nu imi pasa ce spuna altii, am incetat sa imi mai pese in momentul in care am fost cooptat in taberele FBI. Primul lucru pe care il inveti este sa nu iti pese, sa te pierzi in lume, sa fii o fantoma fara sentimente.

Dar cum as putea sa fiu o fantoma fara sentimente cand ochii ei m-au cuprins in mrejele lor si nu au vrut sa imi mai dea drumul?

Cum as putea sa ignor cum inima imi bate mai tare de fiecare data cand o ating? De fiecare data cand o sarut, cand ii simt buzele carnoase peste ale mele, cand ii simt mainile in parul meu, cand ii aud glasul... cum as putea sa fiu o fantoma?

Ma ridic brusc de pe scaun, iau cutiuta de pe masa si o indes grabit in buzunarul blugilor, stiu ce am de facut, stiu ce vreau si nu am de gand sa dau innapoi.

Ies din birou trantind usa, si facandu-l in acelasi timp pe Martin sa isi ridice priviea spre mine. Ridica o spranceana spre mine iar eu doar ii fac un semn scurt din cap, stie ce vreau sa fac. Am discutat cu el acum cateva zile si l-am rugat sa imi faca o programare de vizita pentru Gato, trebuie sa vorbesc cu el.

Fara sa imi pese de privirile celorlalti colegi, ies din sediu si ma urc in masina; drumul spre inchisoare de maxima securitate est scurt, iar cand ajung sunt intampinat de unul dintre paznici.

-Agent Silver. Imi spune acesta inclinandu-si capul. Am primit ordine sa va dau permisie sa vedeti un detinut, Hector Rodriguez?

Afirm, si ii prezint si ordinul pe care Martin l-a printat in dimineata asta special pentru mine. Primesc acces dupa cateva secunde in care paznicul analizeaza cu stoicism oridnul, apoi sunt condus in camera de vizite unde m-am asezat cuminte pe scaun asteptand sa fie adus.

O sa aibe un soc, cand o sa termin de vorbit, asta daca nu cumva o sa incerce sa ma pocneasca sau ceva, se stie ca tatii latini sunt foarte posesivi. Afirma ca te intalnesti cu fata lor ? Nu se sta de vorba ca aici, ca doua persoane deschise. Te bat bine pana cand nu poti sa te mai misti apoi iti interzic sa te mai vezi cu fata lor.

Nu o sa fie cazul aici...sper. Unu la mana, fiindca este in inchisoare, si doi la mana, pentru ca nu e ca si cum sunt delicvent, doar sunt "gaborul" care l-a pus la racoare. Ok, recunosc asta e un minus destul de mare.

Dupa alte cinci minute in care am asteptat singur ca idiotul intr-o camera alba de parca as fi nebun, usa se deschide insfarsit si, in incapere intra Gato tinut de un gardian. Ii fac semn gardianului sa ii desfaca catuseele, ignorand in acelasi timp, privirea de gheata care ma tinteste din partea lui Gato.

-Dar ce placere imensa sa te vad pe aici gabore.

Daca as fi avut cate un dolar pentru fiecare data cand un infractor mi s-a adresat cu acest acronim, as fi un milionar in devenire.

Nu am venit aici sa ma cert cu Hector, nici pe departe, si-a primit pedeapsa, ce-i drept un pic scazuta din cauza fratelui meu, dar macar stiu ca nu ma simt vinovat ca nu mi-am facut treaba sau ceva de genul .

Cenușă [+18]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum