Cenușă [+18]

Capitolul XVII Magic.

Hellau dragilor, imi pare atat de rau ca am lipsit atat de mult din peisaj, am avut parte de un sfarsit de semestru aglomerat, si o tona de invatat. 

Am vrut sa postez miercuri insa am invatat pentru testele de vineri [ dap dap din moment ce e 1:38 am e sambata ^_^) 

Sper din suflet sa va placa, eu nu sunt atat de incantata de el, pare tras de par pe alocuri. 

Votati, ascultati melodia, si comentati daca va lasa sufletelul vostru mare :* 

Va pup si va iubesc.

SoulShadow(Nykoleta) 

__________________________________________________________________

Alessia Rodriguez Pov.

Pumn, picior, bareaza, pumn, picior bareaza. Transpratia incepe sa imi curga pe spate in timp ce lovesc cu putere sacul de box. Nu, nu ma antrenez cu John, nici nu as fi avut cum, este inca la spital in ora de recuperare fizica, iar din cate stiu face progrese destul de repede.

In schimb eu? Sunt cu Martin la sala de box. Acum cateva saptamani cand a fost salvat, l-am rugat sa imi dea cateva ore de box ca sa nu ma mai simt atat de neptuncioasa. Acum nu a mai fost vorba ca tata ma obliga , am simtit nevoia.

Nu vreau sa ma mai simt asa de neajutorata, cum m-am simtit in momentul in care l-am vazut pe Johhn pe patul de spital, a doua oara intr-un nenorocit de an. Niciodata nu o sa mai simt ca nu pot face nimic.

In acea seara cand Robert l-a salvat am alergat intr-un suflet la spital, eram cu tata la inchisoare. Pentru prima data de cand a fost arestat m-am dus sa il vizitez, a fost emotional si mi-a rupt inima cand l-am vazut. Slabise mult si ochii lui nu mai aveau acea sclipire, m-am simtit vinovata, intr-un fel stiu ca este vina mea. Ne-am certat, iar eu in loc sa gandesc rational, sa vorbesc lucrurile calm cu el, am fugit, am evitat sa il vad, atat amar de vreme am evitat sa il vad. Am evitat sa imi confrunt problemele.

Dar nu, nu de data asta. M-am simtit atat de bine sa discut cu el, sa ma descarc, sa ii spun ce m-a durut, a fost ca si cum o bucatica din sufletul meu a inceput sa se vindece.

-Mai tare Alessia! Haide, loveste cum trebuie, se vede ca inca nu ai muschi, poate ca ar trebui sa ne intoarcem la flotari si ture de sala.

Simt cum furia imi clocoteste in vene si lovesc sacul de box cu toata puterea pe care o detin, Martin are un asa talent sa scoata oamenii din sarite. Nu stiu cum pana mea a putut John sa il suporte.

-Tu, tata, john in spital, urasc ca nu pot sa fac nimic, urasc ca sunt atat de slaba.

Tip si lovesc cu pumnii si picioarele sacul pana simt ca nu mai pot sa respir, parul imi este lipit pe fata din cauza transpiratiei si respiratia mi se ingreuneaza. 

Cad pe salteaua moale de sub mine, iar Martin imi arunca o sticla cu apa, o prind si beau pana simt ca sunt complet hidratata.

-Nu e rau inceputul, trebuie doar sa stii un mic secret.

Se apleaca spre mine si face o fata sarcastica pe care imi vine sa o plesnesc, apoi se aseaza langa mine si imi inmaneaza si un prosop.

-Furia.

Ma uit la el uimita si ridic din sprancene. Furia? Atat? Nu cred ca furia este indeajuns incat sa ma faca sa lovesc mai bine.

Rade si mie imi vine sa ii rup capul, stiu ca poate ma comport ca o rasfata, dar am crezut ca o sa fie floare la ureche.