Cenușă [+18]

Capitolul VII Ramai cu bine Alessia Rodriguez.

Sii capitolul sapte este proaspat scos din cuptor, imi pare tare rau e este atat de mititel, dar este tot ce am putut sa scot in perioada examenelor, sper sa nu ma urati pentru ce o sa se intample in capitolul asta, dar face parte din plani dragilor. 

Eu sper sa va placa si sa si comentati pentru ca ma simt cam demoralizata in ultimele luni, tinand cont ca nu prea am comentarii, si nu stiu ce trebuie sa inbunatatesc. 

Ca deobicei play la melodie and enjoy your chapter. 

Pupici! SoulShadow(Nykoleta)

_______________________________________________

John Silver Pov. 

O simt pe Alessia cum incepe sa se zbata in bratele mele si ii dau drumul, ca sa nu creada ca vreau cumva sa profit de ea, iar la starea in care sunt…

Ma priveste cu o sclipire ciudata in ochi apoi palma ei face contac cu obrazul meu.

-Ce dra…?!

Dau sa spun ceva insa glasul ei angelic si nervos imi intrerupre sirul meu de injuraturi .

-De ce faci asta? De ce iti inneci amarul in alcoool?!

Simt cum sangele mi se scruge din obraji si imi strang plamele in pumni. Cum indrazneste?Nu stie nimic despre viata mea, nu stie nimic din iadul meu personal.

Duh, nu stie pentru cat u nu lasi pe nimei sa se apropie de tine indeajuns de mult!

Se putea sa nu se bage si constiinta mea in seama? Stiu foarte bine ca nu las pe nimeni sa se apropie, dar am un motiv al dracului, de bun, firar sa fie!

Ma apropii de ea cu pasi marunti, exact ca o prada si ma opresc la cativa milimetrii de fata ei.

-Sa nu cumva sa mai indraznesti sa afrimi ceva daca nu stii ce se intampla in viata mea!

Sunt mai mult ca sigur ca soapte mea i-a trimis fiori pe sina spinarii, dar tipa se pricepe sa ma scoata din minti, la propriu.

Inca de la inceput din ziua in care am ales sa fac cu Marttin acel crus de autoaparare de la liceu.

Ahh de ce trebuie ca fata asta sa ma innebuneasca atat de tare? Cu parul ei blond, parca sarutat de soare, cu ochii ei ciocolatii ce poarta o sclipire de viata, pe care eu categoric nu o mai am si cu buzele acelea pline si roz numai bune de sarutat, nu ai cum sa nu fii atras de ea.

-Atnci lasa-ma sa tea jut!

Imi sopteste si aproape ca nu o aduc, insa cu cem-ar putea ea sa ma ajute? Inima mea e facuta bucatele. Chiar daca le aduni si le lipesti intr-un intreg, nu va mai fi niciodata la fel.

La urma urmei de ce sa o las sa se apropie daca nu mai pot avea incredere in femei?

Nu stiu ce a fost in capul meu cand i-am zis lui Robert ca o iubesc si invers, cel mai probabil il voiam pe fratele meu aproape de mine, la momentul ala ma saturasem sa tot fiu personajul negativ.

-De ce vrei sa ma ajuti Alessia? Nu sunt o influenta buna pentru tine!

Ma departez de ea incet si ridic stcila de whisky de pe podea si o arunc in cosul e gunoi la fel fac si cu tigara si apoi ma asez pe canapea lasandu-mi capul in maini.

De ce nu pleaca odata si ma lasa in pace? Chiar nu vede ca prezenta ei ma afecteaza? Chiar trebuie sa fiu mereu un badaran cu ea?

Ii simt pasii mai degraba decat sa ii aud si peste cateva secunde simt cum se aseaza langa mine, nu imi ridic capul sa o privesc, nu schitez nici macar un gest, raman in pozitia mea cu capul in maini incercand sa imi calmez respiratia care vine din ce in ce mai sacadata.

-NU stiu de ce departezi oamenii de tine John..am crezut..am crezut ca avem ceva..te tot tineai dupa mine si acum…acum de ce ma indepartezi?

Vocea ei era mai joasa ca o soapta si aproape, evidentiez, aproape ca nu am auzit ce a spus, insa vorbele ei m-au tintit direct in suflet si am stiut ca nu pot sa ii fac ei asta, nu pot sa o atrag in lumea mea si sa ii distrug si ei viata.

Ma ridic brusc de pe canapea si o privesc rece, nu vreau sa ii fac asta dar trebuie. Rad si obesrv cum ma priveste nedumerita.

-Credeai ca avem ceva? Ei nu zau? Nu vrei sa ma pun si in genunchi si eventual sa iti declar dragoste nemuritoare? Trezeste-te copila, aici nu suntem in Romeo si Julieta, Twilight sau mai stiu eu ce carti cititi voi in zilele astea! Aici suntem in lumea reala.

Se incrunta si se ridica si ea de pe canapea privindu-ma parca nevenindu-ui sa creada, mda nici mie nu imi vine sa cred ce fac ca sa fiu sincer, dar stiu ca este spre binele ei.

-John…

Imi ridic mana si o opresc sa mai zica ceva, stiu ca daca mai ascult cateva minute glasul ei o sa renunt la tot ce mi-am pus in cap.

-Chiar credeai ca o sa ma indragostesc de tine? De o pustoaica de liceu care abia a invatat sa isi stearga nasul?

Lacrimile I se aduna in ochi si vad cum incearca sa se imbratiseze singura ca sa nu se mai simta asa, si ma simt ca un nenoricit ca fac asta.

-Hai sa recunoastem, sa dam cartile pe fata Alessia, eram singur voiam doar o femeie cu care sa ma regulez si doar atat, nu am timp pentru relatii serioase si siroposenii de cupluri.

Ma apropii de ea si o vad cum da cativa pasi inapoi total ametita.

-Du-te acasa Alessia, locul tau nu e aici, locul tau e langa tati si papusie Barbie.

Pentru cateva secunde stam amandoi in liniste totala,eu simtindu-ma ca un nenorocit care tocmai s-a condamnat singur la o viata de burlac, si ea incercand sa isi opreasca lacrimile.

-Deci…tot ce ai vrut tu de la mine…a fost….sa te culci cu mine?

I-am simtit in voce tremurul pe care il aduceau lacrimile pe care incerca sa le opreasca si mi-am inchis pentru cateva secunde ochii.

Fii tare John stii ca poti sa o indepartezi, stii ca poti sa o protejezi! Ramai la plan si fa tot ce trebuie ca ea sa fie bine!

-Exact asta am vrut papusa. Adica sunt barbat, tu arati de parca ai fi scoasa din cele mai frumoase fantezii ale mele, am vrut doar sa ma culc cu tine.

I-am spus evidentiind faptul ca “voiam sa ma culc cu ea” ceea ce e partial adevarat, dar nu voiam numai asta, cu e vreau totul. Dar asa ceva in lumea mea nu se poate.

-Am inteles. Te urasc John Silver! Era prea frumos sa fie adevarat, prea frumos ca un barbat asa ca tine sa se uite ca o copila ca mine, ai dreptate.

Trece pe langa mine avand grija sa imi loveasca umarul si iese trantind usa dupa ea.

-E spre binele tau printesa.

Ma las sa cad pe canapea si privesc in gol tavanul, am facut ce trebuia, am facut ce trebuia, trebuie sa imi bag asta in cap, nu sa stau sa plang ca o fetita pentru faptul ca ea nu mai face parte din viata mea acum.

Nu o sa stie niciodata probabil, cat de mult am vrut sa fie in viata mea, nu o sa stie poate niciodata ca ea si fratele meu sunt cei care inca ma mai tin in viata.

Alessia Rodriguez putea sa faca parte din viata mea, putea sa ma faca fericit si putea sa ma scoata din tot cosmarul asta pe care il traiesc.

Dar nu pot sa ii fac asta, nu pot sa ma apropii de ea  cand stiu ca trebuie sa ii bag tatal la racoare. Nu pot.

Ramai cu bine Alessia Rodriguez, eu te voi veghea mereu din umbra.