Cenușă [+18]

Capitolul XV Why me? Why these feelings?

 

Hey guys! Asa cum v-am promis, este luni si aveti un capitol  din Cenusa, sper din suflet sa  va placa, actiunea o sa se complice si promit ca o sa va placa.

Ca deobicei dati play la melodie si bucurati-va de capitol, daca doriti votati si comentati (m-ar ajuta foarte mult. )

Va pupicesc si va iubesc! SoulShadow ( Nykoleta )

PS. Nu uitati de pagina de facebook a trilogiei, un like m-ar ajuta :)

https://www.facebook.com/TrilogiaMafia/

_________________________________________________

Alessia Rodriguez Pov.

"How do I live?

How do I breath?

When you're not here I'm suffocating,

I want to feel love, run through my blood

Tell me is this where I give it all up?

For you I have to risk it all

Cause the writing's on the wall..."

-Ai aflat ceva?

Este prima intrebare care imi iese pe gura in momentul in care il vad pe Robert intrand in casa. Umerii ii sunt lasati si capul plecat mergand apasat spre mine. Am stiut instantaneu ca vestile nu sunt bune, ma las sa ma asez pe canapea, genunchii incepand sa imi tremure, micul Mattias zambeste fericit in bratele mele incepand sa se joace cu parul meu. Eliza este la o sedinta cu pishologul, desi au trecut saptamani de cand am fost rapite si de cand s-a facut acel schimb, Eliza nu si-a revenit niciodata dupa ce am venit inapoi acasa. A inceput sa aiba cosmaruri si sa dea simptome de soc post traumatic, asa ca m-am oferit sa stau eu cu micutul cat timp Robert lucreaza cu Comandantul si incearca sa faca tot posibilul sa il salveze John din mainile acelor psihopati nemernici.

Cat despre mine? As putea sa zic si eu ca am vise, ca sunt ranita, ca imi vine sa tip si sa urlu, ca imi vine sa imi scot inima din piept doar ca sa nu mai simt golul pe care l-a lasat John in momentul in care el a decis sa se sacrifice ca sa ne salveze pe noi.

Ar trebui sa fiu suparata chiar furioasa pe el, dar cum as putea sa fiu fuiroasa pe el cand inima mea mereu bate mai tare cand ma gandesc la el.

Cum pot sa il urasc, cand mintea imi sta numai la acel sarut pe care I l-am furat in ziua aceea belstemata? Noaptea in loc sa dorm, mintea imi reda la infinit acel sarut.

Simt cum mi se frange inima la propriu cand ma gandesc ca el este acolo, probabil batut si intr-o stare foarte grava, iar eu sunt aici in siguranta.

Nu am crezut niciodata ca o sa ma indragostesc de el, nu am crezut niciodata ca o sa ajung sa tin la un agent FBI care este mai mare ca mine cu sapte ani. Intotdeauna am spus ca varsta nu conteaza in dragoste...si in plus de ce ar conta?

-Nu...nimic...zici ca a intrat in pamant. Raven crede ca s-ar putea sa fi trecut granita spre Mexic, eu doar sper sa nu fie adevarat. Daca intradevar se adevereste pista asta, nu o sa te mint Alessia, dar e grav, mai grav decat ne-am imaginat initial.

Am crezut ca mi-a cazut cerul in cap cand l-am auzit. Cum este posibil sa iasa din tara fara ca macar interpolul sa afle? E ceva de necrezut, cel putin nu vreau sa cred una ca asta. Mi se pare ilogic ca un infractor atat de notoriu sa fie lasat sa scape asa usor.

Robert se apropie de mine in momentul in care vede ca mi se schimba culoarea la fata si il i-a pe micutul Mattias din bratele mele.

Respiratia incepe sa mi se ingreunee si simt ca nu mai pot sa respir, gaura din piept mi se deschide si durerea care urmeaza ma lasa fara aer. De cateva zile incoace am inceput sa stiu ce insemana sa ai un atac de panica. Primele semne find respiratia greoaie si transpiratia rece.