Cenușă [+18]

Capitolul XX Heaven begins and ends with you.

John Silver Pov.

Nu as putea sa descriu in cuvinte, imaginea pe care am avut-o in momentul in care am intrat in casa si am gasit-o pe micuta mea, infasurata doar intr-un tricou de al meu si cu perna in brate, dormind pe canapea cu un mic zambet pe fata.

Raman in pragul usii sprijinit, doar privind-o, este atat de frumoasa incat nu-mi pot exprima in cuvinte, toate senzatiile care ma cuprind doar cand o vad.

Picioarele acelea lungi de gazela ies de sub tricoul meu si ma fac sa ne incui pe amandoi in casa si sa nu mai iesim de aici saptamani.

Imi este prea mila sa o trezesc, asa ca las florile in bucatarie si imi indesc cutiuta mai bine in buzunar, nu voi amana intrebarea pentru alta zi, pur si simplu, faptul ca ea doarme imi da mai mult timp sa ma pregatesc, asa pot face ca seara asta sa fie de neuitat pentru ea.

Stiu ca poate nu este ceva ca in filme, sau ceva demn pentru ea, insa in umila mea minte sper sa ma accepte asa cum sunt, cu bune cu rele, cu trecutul negru pe care l-am avut, asa cum si eu o accept indiferent de situatie, sunt sigur ca daca mi-ar spune sa fac ceva sa il mai usurez pe tatal ei de pedeapsa pe care o are, as face-o oricat de mult mi-as risca postul in agentie.

Ce face femeia asta din mine.... imi clatin capul si o acopar cu o patura, se cuibareste mai bine sub ea si se intoarce cu spatele, fara sa fie constienta ca eu sunt acolo, ca o privesc si ca imi face inima sa o ia la goana cu fiecare miscare, cuvant, privire, sau gest pe care il face.

As fi vrut sa ma strecor langa ea pe canapea, sa o strang tare la pieptul meu si sa adorm si eu cu ea in bratele mele; sunt sigur ca as avea cel mai bun somn. Dar nu, vreau sa ma pregatesc, vreau sa pregatesc totul pentru ea, vreau sa fie ceva special.

Cu pasi marunti ma indrept inapoi in bucatarie, imi pescuiesc telefonul din buzunar si apelez numarul fratelui meu.

-Alo?

Nu astept sa mai zica ceva.

-Am nevoie de ajutorul tau, Robert.

***

-Inceteaza sa te mai agiti atat! Imi vine sa te strang de gat!

Vocea fratelui meu e aproape exasperata, cand imi repeta probabil pentru a mia oara, sa ma calmez dracu si ca totul o sa fie in regula.

Sunt doua ore de cand Alessia s-a trezit cu Eliza pe cap, si a luat-o val vartej la cumparaturi dupa ce a fost de acord sa ma ajute cu noaptea asta. Lasand-ul pe micutul Matthew cu noi. Ca sa fiu sincer imi place sa il am pe nepotel cu mine, dar in seara asta parca ma agita si mai mult, desi saracutul baiat nu face nimic decat sa doarma in momentul asta, pentru ca se recupereaza din cauza unei raceli mai naspa.

-Nu pot sa calmez....daca zice nu? Daca isi da seama ca de fapt nu ma iubeste? Cine ar vrea sa stea cu mine Robert?! Cine ar vrea sa se casatoreasca cu un agent FBI, care are un trecut cam dubios si mult prea multi dusmani??

M-am pomenit cu o scatoalca peste ceafa si i-am tras o privire sora cu moartea lui Robert, adica inteleg este fratele mai mare, dar.... mno lasa, mi-am meritat-o.

-Tu ori esti prost ori esti prost.

Afirma Robert cu o privire dura pe fata si cu mainile impreunate pe piept, arata exact ca tata cand ne tragea obisnuita lui prelegere cand faceam vreo prostie sau alegeam sa ne petrecem seara la cate vreo fata si veneam a doua zi acasa mahmuri.

-Vrei sa te aduni dracului? Tocmai am primit mesaj de la Eliza, sunt in drum spre casa.

Si dupa ce a terminat de vorbit m-a apucat panica, am inceput sa verific fiecare coltisor de casa daca este facut cum trebuie, daca cina care ne-a adus-o firma de catering este asezata frumos pe masa, intr-un cuvant sa ma asigur ca totul este in regula.