Cenușă [+18]

Capitolul X Smith, Raven Smith.

Soo yeah, dupa doua luni (again) am venit cu un nou capitol, sper din suflet sa va placa, sa votati si poate sa va spuneti si o mica parere. 

In capitol o sa aveti si o mica surpriza si sper sa va placa, la fel de mult cum mi-a placut si mie sa scriu acea parte. 

Astept parerile voastre, va pup si va iubesc! 

Nicoleta (SoulShadow) 

______________________________________________________________

John Silver Pov.

Nu mai am putere sa mai stau pe patul asta de spital! Serios! E pura tortura pentru mine sa nu pot face nimic, sa stau toata ziua in pat sis a ma uit pe pereti.

Nu! Asta nu este ceva pentru mine, eu trebuie sa fiu mereu in miscare, mereu sa fac ceva. Robert m-a vizitat in ultimele doua saptamani, incercand sa ma mai distraga de la faptul ca sase luni de zile trebuie sa fiu in repaus total.

Si Eliza cu Mattias m-au vizitat de cateva ori, dar Alessia deloc. Incep sa nu mai inteleg nimic, a stat cu mine in toate noptile timp de doua luni, cat am stat in coma, dar acum ca m-am trezit pare ca si cum ar fi inghitit-o pamantul, nu stiu ce sa mai cred ca sa fiu sincer.

Dar pe de alta parte o inteleg, i-am bagat tatal la racoare, si eu as gandi la fel, daca as fi in locul ei. Nu conteaza ce a facut, este tatal ei si mai mult ca sigur ca il iubeste foarte mult.

In una din zile a voit sa ma viziteze si comandantul si ca sa fiu sincer, atitudinea lui m-a surprins destul de tare.

-Imi pare bine sa vad ca esti ok, Silver.

Sunt primele cuvinte care ies din gura comandantului Smith dupa ce intra in camera mea de spital asezandu-se pe scaunul, pe care de multe ori Robert a stat pe durata comei mele.

-Nu as spune ca sunt chiar asa de ok, dar merge si asa.

Imi arunca o privire amuzata, ceea ce ma face sa maresc ochii si sa cred ca ceva s-a intamplat cu tipul asta. Parca nu mai e acelasi  om care ma ameninta ca ma forteaza sa il arestez si pe fratele meu.

-Cu tot respectul domnule, dar ati mancat ceva stricat? V-au rapit extraterestrii?!

Il pufneste rasul si isi largeste nodul de la cravata. Eu ma uit la el ca prostul si nu imi vine a crede comportamentul lui atat de lejer.

Cand ma vede cum ma uit la el ca la felul paispe’ , isi drege glasul vizibil stanjenit si isi pune mana pe umarul meu.

-Am hotarat sa nu te mai las pe teren, totul este rezolvat “El Pesadilla” nu mai exista, toti stiu ca ai murit in ambuscada de acum doua luni…

Face o pauza si mie mai ca nu imi vine sa-mi cred urechilor.

-…..M-am gandit sa lucrezi in departamentul de interogari, stiu ca te pricepi la vorbe, asa ca esti perfect, deci? Ce zici, e ok asa Silver?

Nici nu imi trebuie mult timp sa ma gandesc la propunerea lui, oricine stie ca oriunde e mai bine decat sa fi un agent sub acoperire, iar la cat de mult rau mi-a facut mie toata chestia asta…

Imi intind mana spre el, iar cand o apuca ii zambesc.

-Normal ca accept comandante, oriunde e mai bine.

-Raven.

Surprins si usor confuz imi ridic sprancenele spre  el iar acesta incepe sa rada usor pe sub barba. Cred ca a zambit si ras acum cat pentru toata viata.