Cenușă [+18]

Capitolul IX Think out loud.

Hey guys! La muti ani! M-am gandit sa va fac o surpriza daca tot este 1Decembrie, si sa postez un capitol nou. Stiu ca nu am mai postat din octombrie sau asa ceva, si vreau sa ma iertati, am fost destul de ocupata cu scoala si nu prea am avut timp de altceva. 

In acest capitol veti descoperi o alta ratura a lui John, as spune cea normala a lui, si sper sa va placa si sa comentati. 

Ca deobicei, dati play la melodie si comentati, votati si in alte cazuri fanati. 

Eu vreau doar sa va stiu parerea pentru ca nu am mai scris de ceva timp si s-ar putea sa imi fi iesit din mana. 

Ei fara alte cuvinte, capitolul este postat. Enjoy! 

Va pup! SoulShadow(Nykoleta) 

_____________________________________________________________________

John Sivler pov.

E frig si sunt constient doar de durerile surde pe care le simt in tot corpul. Vreau sa tip sis a lovesc pe cineva, vreau sa fac orice doar ca sa scap de durerea ascutita pe care o simt, insa ghiciti ce? Nu functioneaza si nu pot sa fac nimic. E intuneric si tot ce pot sa vad este aburul pe care il scot din gura. Nu stiu ce s-a intamplat, imi aduc aminte doar ca eram la baie si ca s-a anuntat cod rosu, apoi mai stiu ca am avut o discutie acida cu Martin si am plecat fumegand de acolo.

Imi mai aduc aminte ca l-am bagat pe Gato la racoare si apoi nimic, ceata totala. Probabl ca s-a untamplat ceva din moment ce sunt aici, doar ca nu imi dau seama ce dracului s-a intamplat.

Daca asta este purgatoriu, atunci nu cred ca vreau sa stiu cum e in iad.

Imi ajunge interuncirul care ma inghite si sentimentul continuu ca ceva vial uit si nu pot sa fac nimic ca sa imi aduc aminte.

Imagini scurte si incetosate imi inunda min tea, aud o impuscatura, vocea lui Robert si fata lui brazdata de lacrimi.

Ok. Ce naiba s-a intamplat?!

Doi ochi caprui imi bantuie mintea, iar parul ei sarutat de soare imi aduce aminte de zilele toride de vara.

De ea imi aduc aminte perfect. Alessia fata lui Gato, si fata de care m-am indragostit iremediabil, inda din prima zi in care am vazut-o.

Dar imi aduc foarte bien aminte de ce i-am facut. Am indepartat-o de mine ca sa nu fie in pericol, plus ca tatal ei e cine e, si nu stiu daca relatia noastra ar fi avut vreun sfarsit fericit.

Aud in distanta voci si bipaituri enervante care ma fac sa vreau sa ma intorc al linistea sinistra in care am fost inconjurat pana acum.

-Cum este domnule doctor? Vocea lui Robert este obosita si pot sa detectez si o urma de tristete, care ma face sa raman fara suflu ascultand conversatia.

-Noi am facut tot ce a fost posibil, i-am extras glontul din abdomen, i-am curatat rana si am cusut-o, acum totul depinde numai de el. El decide daca vrea sa se trezeasca.

Adica nu sunt  mort?! Atunci de nu pot sa ma trezesc?!  Asta e de rahat! Vreau sa ma trezesc si a imi spuna cineva ce naiba s-a intamplat?!

-Ce s-a intamplat? E bine?

Vocea Alessiei imi face inima sa mi-o i-a la goana si vreau sa ma trezesc ca sa ii pot vedea chipul acela desenat parca de ingeri.

-Totul depinde de el acum, si nu vrea sa se trezeasca. Nu vreau sa se trezeasca, Alessia!

Glasul indurerat al fratelui meu imi rupe inima si tot ce pot sa fac este sa stau in intunericul asta blestemat si doar sa le aud vocile.

Nu este corect, ei se chinuie, eu ma chinui si nici unul nu castiga nimic din asta.