Cenușă [+18]

Capitolul V Black and White.

Asta este dragii mei, sper ca nu v-am lasat sa asteptati prea mult, capitolul cinci a sosit si el teafar si nevatamat, sper tare mult sa va placa, o sa descoperiti lucuri noi despre John, si veti vedea mai mult din adevarata lui personalitate.

Sper din suflet sa va placa si sa va impartasiti parerile cu mine prin comentarii. Va pup si va iubesc!

Enjoy, vote, follow. SoulShadow(Nicoleta)

PS. Play la melodie ca deobicei.

_____________________________________________________________________________

John Silver Pov.

"Te vedem te ignoram, te auzim nu te ascultam,

Daca te apropii noi plecam, daca ne pupi noi te flegmam

Si chiar nu-s curios cine esti, ce iubesti ce detesti,

Ce te face sa zambesti sau pentru ce traiesti"

-Sunteti sigura ca aceasta floare va fi pe placul ei? Intreb nervos si emotionat vanzatoarea de la florarie, in timp ce privirea imi ramane atintita pe firul alb de trandafi, infasurat deja in poleiala gata sa fie dus catre noul lui posesor.Vanzatoarea isi pune mana pe umarul meu si ma priveste bland cu ochii ei caprui ca de caprioara.

-Alb inseamna puritate dragul meu, sunt sigura ca oricine va primi aceasta floare in noaptea asta, este o fata foarte norocasa sa te aiba.

Ii zambesc la randul meu si ma gandesc la acei ochi ciocolatii cu o sclipire aparte,acel par negru cu reflexii aurii, si acele buze pline care parca cersesc sa fie alintate. In mod clar ii va plăcea floarea, este la fel de pura ca albul trandafirului.

-O sa il cumpar atunci, multumesc foarte mult pentru ajutor.

Ii dau banii, si ies din florarie. Simt deja cum nu mai am rabdare, vreau sa ii vad reactia in momentul in care ii dau trandafirul.

Noaptea asta vreau sa fie una speciala, eu si Amelia face sase luni de cand suntem impreuna si am sa ii spun insfarsit ce simt. Am sa-i spun insfarsit ca o iubesc. Ca sentimentele mele sunt atat de intesne incat doar gandul sa o stiu departe de mine doare. Vreau sa fie a ma pentru totdeauna.

Privesc ceasul de la mana, in doua ore iese de la munca, deci este deja ora 16.00 , in treiezeci de minute ajung la ea acasa, ceea ce face sa imi mai ramana o ora si jumatate sa fac ca totul sa fie perfect.

Dupa un drum plin de nervi in trafic, ajung insfarsit in fata casei ei, parchez masina si ies, tinand grijuliu trandafirul ca nu cumva sa se strice sau ceva de genul. Ajung in fata usii si vad ca este întredeschisă , corpul imi ingheata si primul meu gand a fost ca cei de la FBI au aflat ca m-am indragostit de subiect si ca au trimis pe altcineva sa elimine pericolul, dar cu cat m-am gandit mai mult la asta cu atat mai ridicol mi-a parut, nu am dat de inteles ca presupusa "iubire" este mai mult decat un act, asa ca am deschis usa si am privit in jur, nimic schimbat, in afara faptul ca am vazut bluza ei pe jos.

Se pare ca mi-a luat-o inainte si vrea sa imi faca ea o surpriza. Zambesc si trec pe langa bluza urcand spre etaj, pe scari gasesc alte piese de imbracaminte de ale ei si asta ma face sa zambesc si mai tare, abia astept sa petrec ceva ore in intimitatea dormitorului cu femeia pe care o ador si o iubesc cu toata fiinta mea.

Cu cat ma apropii mai mult de camera ei incep sa aud mormaituri si gemete, ceea ce ma face confuz. Se atinge sau ceva de genul? Usa ii este indredeschisa si ceea ce vad ma face sa vreau sa vomit tot ce am mancat dimineata si la pranz. In camera Amelia si Robert, fratele meu fac sex ca si cum nu ar mai exista ziua de maine.

Socat si surprins de durerea brusca care mi-a cuprins interiorul, scap trandafirul si cu pasi tremurati ma intorc si cobor cat de repete pot scarile. Trebuie sa ies de aici!

Ma trezesc brusc plin de transpiratie si cu respiratia greoaie. A trecut ceva timp de cand nu am mai avut cosmaruri legate de ziua in care inimea mea a fost franta si apoi calcata in picioare, fara ca macar sa primesc o explicatie.

Nu pot sa spun ca sunt foarte "fericit" ca au revenit, insa asta ma pune pe ganduri.

Acum stiu, stiu ca nu imi pot permite sa ma indragostesc de Alessia, in primul rand pentru ca este fata subiectului in al doilea rand pentru ca am o etica pe care nu pot sa o incalc, si in al treilea rand pentru ca inima mea este deja facuta bucatele, nu pot sa mai iubesc, nu imi voi mai ingadui sa iubesc. Pentru ce? Pentru a avea o inima franta inca odata? Nu multumesc, stau foarte bine asa cum sunt acum.

Pentru ca ai o etica?!? Tu te auzi ce gandesti?? Asta nu te-a impiedicat sa ti-o tragi cu Amelia, desi ea era subiectul! Imi urla conștiința si imi scutur capul.

Tocmai de asta nu imi pot permite sa las sa se intample altceva mai mult intre mine si Alessia, voi fi instructorul ei de arte martiale, ma voi apropia de ea doar ca prieten, si voi gasi alta cale prin care ma voi putea apropia de Gato, as putea cel mai probabil prin Robert, dar nu vreau sa il mai implic si mai mult in asta, nu cand are o sotie si un copil.

La dracu, viata mea e mai mult decât un dezastru si nu stiu daca voi fi vreodata capabil sa o mai indrept.

Ceasul de pe noptiera imi arata ca este abia trei dimineata. Rahat! In mod clar nu mai pot sa dorm. Nu dupa visul ala idiot care a dus o memorie pe care as fi vrut sa o uit cu orice pret.

Ce mod mai inedit de a-mi incepe ziua? Pufnesc ironic si ma ridic din pat. Tot ce imi trebuie acum? O cafea tare si o zi de lucru la birou printre hartogaraie ca sa pot sa ma distrag de la viata mea care pare sa mearga din ce in ce mai prost. Da deci asta o sa fac.

***

Imi beau repede cafeaua fara sa imi pese ca este prea fierbinte, halesc un sandwich si dupa ce ma pun la patru ace, ies din casa is urc in masina.,

Bun, planul meu pe ziua de azi il am, nimic neprevazut nu o sa intervina nu-i asa? In plus lectiile de arte martiale cu Alessia, sunt abia peste doua zile.

Trantesc portiera masinii in mometul in care ajung la agentie. Imi pun legitimatia la aparatul special si deschid usa intrand in incapere.

Inca o zi pierduta pe hartii, fara sa fac nimic care sa ma ajute in misiune. M-am angajat sa iau aceasta misiune imediat dupa ce am terminat cazul Ameliei, in speranta ca ma voi putea apropia mai mult de fratele meu, ceea ce a functioant intr-un anumit fel. Nu pot spune ca are incredere deplina in mine, pentru ca nu are, si cred ca este indreptatit. Oircat de mult as vrea sa ii spun adevarul, nu pot. M-ar compromite pe mine, agentia si misiunea pe care trebuie sa o duc la bun sfarsit.

Ma gandesc foarte serios ca dupa ce termin misiunea sa ma retrag si sa incerc sa imi refac viata, sau ce mai ramas din viata mea.

Sunt constient ca nu voi reusi niciodata sa ies complet din agentia. Am stiut inca de la inceput, inca de cand am semnat, ca va fi ceva pe viata.

Atunci nu eram decat un pusti care credea ca singur poate schimba lumea, ca va putea face din pamant un loc mai sigur. Din pacate insa, inca din primii ani in agentie mi-am dat seama ca de fapt nu poti face nimic.

Lumea trebuie sa-si urmeze cursul, si evenimentele, indiferent de cat de rau, sau bine are parte.

Nu stiam asta atunci. Acum, stiu.