Cenușă [+18]

Capitolul VI De parca ma cunosti.

Hellau guys! Ce faceti? Cum o mai duceti? Cu scoala cum stati? Sper ca bine, oricum vine vacanta. 

Asa ca, ca un mic bonus pentru ca ultimile zile au fost atat de bune cu mine, am adus capitolul sase, proaspat iesit din cuptor cu multe picanterii in el. 

In acest capitol o sa aveti parte si de putina Alessia si putina actiune din partea celor doi, plus veti descoperi in continuare o particica din mintea intortocheata a lui John. 

Sper din suflet sa va placa si sa comentati, ar insemna enorm pentru bine. 

Ca deobicei dati play la melodie si bucurati-va de capitol..

Va iubesc! SoulShadow(Nykoleta)

_________________________________________________________

John Silver pov.

Amice, ştii ce? Esti penibil!

 Află că tot ce urcă şi coboară

 Şi dacă urci pe poveşti la coborâre n-ai scară

Am cunoscut oameni deştepţi, da' şi turme de proşti

Şi chiar tre' să recunoşti că doar parcă mă cunoşti!

 

Saptamana a trecut fara ca macar sa imi dau seama si m-am gasit din nou acasa intr-o camera plina de amintiri care ma tot bantuie si nu pot sa scap.

M-am gasit singur pe un fotoliu ponosit cu paharul de whiscky in mana si cu sticle goale in jurul meu.  Am pierdut controlul sunt constient de asta, am pierdut totul, ce as putea sa mai pierd? Ce ar putea sa ma mai raneasca? Sunt gol in interior, de ce nu as fi la exterior la fel de gol?

Privesc paharul de whisky pe jumatate gol si asta ma face sa vreau sa rad, ma face sa vreau sa il arunc in perete si sa vad cum se face mici bucatele de cristal pe podea.

Pana nici taria alcoolului nu ma mai poate tine departe de gandurile mele negre, nici macar binele populatiei pentru ca am luptat ca un prost, pentru care mi-am distrus relatiile cu familia.

Mama ma crede un ratat, tata nici macar nu mai vrea sa vorbeasca cu mine, iar Robert...el incearca sa reconsolideze relatia noastra, insa  stiu ca nu are pe deplin incredere in mine. La dracu nici eu nu as avea daca as fi fost in locul lui. Nu dupa cate i-am facut.

Nu rezist si arunc paharul pe jumatate gol in perete, lichidul aramiu pateaza albul iar sunetul produs de cioburile care cad pe podea imi inunda urechile. Rad, rad ca un batran senil, rad pentru rahatul pe care eu il numesc viata, rad pentru tarfa aia moarta care si-a batut joc de mine, rad pentru ca ma simt santajat de commandant, rad pentru ca fratele meu are o familie si pentru ca e de zece mii de ori mai bogat sufleteste ca mine, rad pentru Martin pentru ca pana si un gay ca el are o perche, rad pentru ca simt ca innebunesc pe zi ce trece si nu ma supar, rad pentru ca simt ca innebunesc si imi place.

Imi las capul pe spate pe canapea si rad pana cand simt ca nu mai am aer, poate ca vorbeste alcoolul din mine si poate ca a doua zi o sa regret ca am baut prea mult dar nu imi pasa.

Ce zi e a azi? Ah da Miercuri, astazi ar fi fost prima mea zi de lectie de lupte martiale cu Alessia, ei bine n-o sa mai fie, ca un las nenorocit ce sunt am decis sa ma retrag din asta pana cand nu fac greseala vietii mele.

Cel mai probabil la ora asta ma injura de mama focului in fata salii de sprot crezand ca i-am tras clapa, ceea ce in mod clar asta am facut, dar ii va trece pentru ca nu este decat o pustoaica rasfatata, caruia tati ii face toate mofturile, sigur ii va gasi un alt anternor de lupte mai sexy ca mine se vor indragostii, si vor trai ferciti pana la adanci batraneti.