Adolescența

10. Aici... tu?

Pe bancă, amândoi, tăcuți, stăteau privind rondul de flori. Ingrid plimba bricheta printre degetele ei subțiri, amintindu-și de o altădată, acum ceva timp, când era la fel cu David. Întinși pe banca din parc, fără să comunice unul cu altul.
Totul i se părea la fel. David părea a fi un tip cu capul în nori, ea o fată cu picioarele prea băgate în pământ. Simțea o stare de insomnie, ceva ce îi trezea dorințele de a face orice, chiar în acel moment. Dar ea a ales doar să pară că nu îl cunoaște pe David. Să stea înțepenită acolo, lângă el, fără să-i vorbească.
- De obicei prietenii își spun secretele... nu chiar toate. Unul măcar, a spus David.
Ingrid l-a privit neîncrezătoare.
- Propui să îți zic un secret de al meu? întrebă.
- Nu știu. Vrei să încep eu?
- Știi... pornește ea discuția. Uneori mă întreb de ce exist, a spus indiferentă.
- Și eu la fel despre mine, a zis David dându-și capul pe spate și uitându-se la un nor.
- Norul ăsta pare atât de gol.
- Este, a zis băiatul simțind o lacrimă. Alteori, mă simt prost.
- Și eu.
- De ce?
Ingrid se ridică de pe bancă, și se așeză în poziție turcească pe asfalt.
- Pur și simplu. Poate sunt prea rea? Tot ce fac e să îndepărtez oamenii.
- Avem multe în comun.
- Și totuși... tu nu m-ai îndepărtat, a spus ea.
- Mi-ai părut... normală. Sau poate anormală, ca mine. Am crezut că pot avea o șansă, un amic, un prieten, a zis David închizând ochii.
- Am o idee.
- Hm?
- Sigur nu ți-ar plăcea, a replicat fata.
- Încearcă.
- Să fumezi și tu, a zis privindu-l cu ochii mici, ascunsă după mâinile sale subțiri.
- Cred că îți bați joc de mine, a râs el.
- Nu e așa de rău. Doar de... ieșire. Oamenii mai fac așa.
- Nu mă las influențat de asta. Pas.
- Bine. Atunci vrei să mergem la mine să pictăm?
- Pictatul mă ajută mai mult, presupun.
- Un mare pictor și-a întâlnit prietenul cu adevărat lângă propriul șevalet, plin de gânduri, a spus Ingrid.
- Cine?
- Secret, a făcut ea referire la ce vorbeau înainte. Se gândea la sine. David părea la fel ca ea. Părea că și el suferă. Părea că și el simte. Părea că va deveni un amic bun.
Și-a pus palmele pe jos, ridicându-se. Apoi le-a scuturat de praf, și l-a tras pe David de umăr spre ieșirea din parc.
Erau așa, doi. Unul lângă altul. Erau singuri, păreau a fi niște fantome ale unor frați din filmele de groază, care mergeau neobservați printre oamenii de prin piața centrală.
Au intrat pe străduța unde stătea Ingrid. Și-a scos cheia cu un pantof cu ceas din buzunar, băgând-o în ușă. David, trezindu-se din lumea lui, întrebă:
- Aici... aici locuiești tu?
- Da, și ce-i cu asta? a întrebat fata puțin iritată.
- Nu-i nimic... pare drăguț.
- Nu-mi permit de toate ca alții. Nu sunt fetița lu' mami, nici a lu' tati, a zis ea în timp ce intra în casă.
- Înțeleg, în urma lui, Ingrid închidea ușa la loc.
- Stai puțin aici, a zis ea.
A fugit firav cu picioarele ei subțiratice într-o cămăruță. A scos de acolo un al doilea șevalet, iar pe primul din camera ei. A pornit televizorul și a dat pe un post de muzică liniștită. Și-a adus toate culorile și le-a aruncat pe podea. A luat din dulap un tricou și i l-a aruncat lui David.
- Pune-l pe tine! a zis ea entuziasmată, cu un strop de copilărie pe față, ceea ce era prea ciudat pentru Ingrid.
- De unde ai tu tricouri de băieți?
- Vrei să... te calmezi sau nu?
- Bine, a spus David. Unde e baia? a mers în baie, după indicațiile fetei.
S-a îmbrăcat repede cu tricoul care părea că fusese spălat de mii și mii de ori la rând. Se uită în oglindă. Era fericit... avea impresia că Ingrid era de încredere. Simțea că s-a depășit pe sine însuși cu un pas în plus. Se simțea bine. Și totuși i se părea prea anormal faptul că Ingrid țopăia pe acolo.
Ieșind din baie, întreabă:
- Ce e cu fericirea asta pe tine?
- Când sunt pregătită să pictez, aici, în locul meu, nimic nu mă poate supăra. Astea sunt singurele momente când zâmbesc cu adevărat, a spus ea, devenind un pic tristă. Dar zâmbi la loc imediat, spunându-și că nu merită.
David se așeză la șevaletul lângă care stătea Ingrid. A început să picteze, alături de ea.

___________
ew. fericire. ew.
nu mi-e specific să fac cu fericire... bleah ew bleah. mă rog, e pentru voi. știu că am zis că ne vedem sâmbătă.
și știu că e vineri, eyy.
(dacă merge să îl pun, TRAILERUL E ACOLO ÎN DREAPTA)