Adolescența

15. Serios? Fum, din nou.

Ingrid dădea cu piciorul într-o pietricică. De fiecare dată când piatra se ducea înainte, fata se întorcea după ea și o dădea cu piciorul mai departe, apoi repeta acțiunea. Până când a văzut un magazin non-stop și a lăsat piatra acolo. A intrat într-o încăpere mică, plină de snacksuri și toate cele.
- Un pachet Kent, vă rog, a spus ea.
Vânzătoarea se uită neîncrezătoare la Ingrid, dar i-a dat pachetul.
Ingrid a lăsat mai mult decât necesar pe masă.
- Păstrează restul, a spus ea.
A ieșit din magazin și s-a plimbat pe bulevard. Era ora de prânz, toată lumea era în case, sau în restaurante, doar câțiva oameni se mai plimbau singuratici, exact ca Imgrid. Faptul că pentru David nu însemnase nimic a fost ceva ce a rănit-o, și de asta nu se putea simți mai bine zgâriindu-se sau făcând alte lucruri durereoase. Avea nevoie doar de gustul fumului parfumat, să îl simtă înecându-i plămânii. Un om împărțea pamflete pentru turiști, ceea ce îi aminti de un lac, nu prea departe de locul unde se afla. Luă pamfletul și merse după harta micuță, ajungând acolo în nu mai mult de cinci minute. Era frumos. Se așeză pe pietrele gri și micuțe, respirând greoi. În timp ce admira apa limpede cum oglindea marginile de pământ, și cum părea că stă acolo liniștită, fără niciun val, Ingrid își îndesă capătul plasticos în gură, iar pe celălalt unde se observau mici fâșii verzi puse văpaia neliniștită a brichetei. Mici aburi îi ieșeau din gură, după ce trăgea fum în plămâni și îl sufla înapoi, semănând cu o baghetă.
Stătu ceva vreme acolo, admirând locul, și plimbându-și degetele prin pietre, când simți că amorțește. Se ridică și merse cu spatele, vrând să se așeze pe o băncuță, dar se trântise peste cineva care stătea deja acolo.
- Ăh, scuze, scuze! Mă scuza-- David? Ce...
- Bună și ție.
Ingrid se uită mai atent la el, când văzu că de undeva ieșea fum, și nu era din țigara ei. Își plimbă ochii rapid peste el, și îi văzuse mâna stângă ascunsă după bancă. Smulse brutal sursa de fum din mâinile băiatului.
- Ce dracu' faci cu aia?
- Nu mai drăcui.
- Ce. dracu. faci. cu. aia, a repetat fata.
- Mă calmez.
- Ei bine sunt și alte moduri.
- Ingrid, chiar tu ai spus...
- Uită asta! Ingid a călat în picioare ambele țigări. De ce faci asta?! Ce, te-a apucat depresia, așa brusc?
- Poate...
- Și mă rog de ce?
- Din cauza ta.
- Din cauza mea? a spus fata vizibil nervoasă. Și totuși eu nu am făcut nimic. Tu te-ai jucat cu mine.
- Încetează să mă învinuiești! Tu ai fost cea care m-a sărutat.
- Matur, foarte matur.
- Și eu am zis că nu a însemnat nimic pentru că bănuiam că așa vei spune tu! Pentru mine a însemnat, a continuat David, împăcat cu gândul că o spusese.
- Pe... pe bune? se calmă ea.
- Pe bune! A fost perfect... minunat, tot. Pur și simplu, Ingrid...
- Păi nu credeam că...
De aici totul se blură în jurul lui David, cu excepția buzelor ei. O apucă de talie, fără ca ea să observe, încă povestind.
- Ai înțeles? întrebă fata.
David doar dădu din cap, dar o păcălise. O trase foarte aproape de el și o sărută brutal, cum s-ar fi gândit că i-ar fi plăcut unei fete ca ea. Ea doar a stat acolo, lăsându-l pe David să-i fie păpușar, ea fiind păpușa lui.
- Uhm... a spus Ingrid.
Încă nu realiza. Și deși îi plăcea, se simțea ciudat în brațele lui. Tare ciudat. Fluturași i se ciocneau de pereții stomacului, în timp ce îl privea în ochi. Și, chiar dăcă părea imposibil, se întâmplase.
Și era total conștientă de asta.

ȘI MAI SCURT HUH. Anyway, încerc să fac unul de vreo 2-3 pagini pentru voi, mâine. Vă luv.