Capitolul 7

268 11 1
                                    

Inchisem usa dupa el si m-am pus cu spatele pe usa de la intrare. S-a purtat destul de ciudat azi...ce o fi fost cu el? Urcam scarile spre camera mea apoi m-am intins in pat. In sfarsit era liniste in camera. I-am dat drumul vrabiutei de dimineata si acum e liniste. Am inchis ochii si am adormit...

                                                                 Tzrr!!!... 

- Hai nu serios, cine mai e acum? 

Am raspuns la telefon nervoasa.

- Da? Cine e?

- Trezirea Chris haide sa luam cadouri vine Craciunul!

- Ce? Craciunul?

A trecut atat de repede timpul? M-am uitat repede la calendarul de pe perete: 22 decembrie.

- Erm.. Ana haide la mine in 10 minute sunt gata.

- Sunt la usa Chris.

- Ah bine, intra atunci cred ca mama e in bucatarie.

Am sarit repede din pat si m-am imbracat in blugii negri si mi-am luat o camasuta albastra in carouri. Adoram sa ma imbrac asa. Am fugit repede la baie sa ma spal pe fata apoi m-am piaptanat. Am pierdut cateva zeci de fire de par dar important era sa fiu imbracata cat mai repede.  Am adunat repede hainele de langa pat si si am coborat scarile.

- Chris mi-a fost dor de tine!

- Ana!

Ne-am luat in brate.

- Ah.. banii, revin!                  

Am urcat repede treptele si am luat banii din camera de pe noptiera apoi am coborat la parter.                   

- Un milion ajung? Ii sopteam eu la ureche.              

- Depinde ce vrei sa iei.                    

- Pa mama!                

- La revedere doamna Andrews.                 

- La revedere fetelor.                     

Ieseam amandoua din casa si ne-am oprit in fata usii.                     

- Ana tu decizi unde mergem.                     

- Haide, l-am rugat pe Ryan sa ne duca el cu masina.                     

- Ce?! De ce Ryan?                    

- Haide!

Imi facea cu ochiul. De ce Ryan? Nu putea fi oricine altcineva? Ce va zice Alexandra acum? Sunt terminata!                     

- Ana vorbesc serios, imi voi face probleme. Eu nu merg cu Ryan.                     

- Buna fetelor!                     

- Ah nu! Ryan.                     

- Oo Chris ce frumoasa esti azi!                     

- Multumesc.                     

Sa indreaptat spre mine apoi m-a luat in brate si s-a uitat in ochii mei.                     

- Nu te-am mai vazut asa frumoasa sau poate e pentru ca mi-a fost dor de tine?                     

- Ryan poti sa pastrezi distanta? Nu vreau probleme.                     

- Ce probleme?                     

- Nu conteaza atat spun: pastreaza distanta.                     

- Bine papuso.                     

M-a prins de mana si m-a tras spre masina. Ana nu era foarte incantata de reactia lui cand m-a vazut dar a incercat sa ascunda asta. Ne-am urcat toti trei in masina lui gri si a pornit motorul.                    

- Si unde vreti sa mergeti?                    

- La doamna Louis daca se poate.                    

- Da sefa!                    

Ii facea din ochi Anei iar aceasta ii trimitea un pupic prin aer.                     

- Va sta bine impreuna, am spus eu zambind.                    

- Asai? Spuse Ana entuziasmata.                                 

M-am uitat pe geamul de la masina si m-am prefacut ca nu aud ultima parte. Ma tot gandeam de ce a vrut sa vina Ryan. Il placea si ea? Nu ma interesa vroiam sa cumpar cadourile apoi sa merg acasa. Am tresarit cand am simtit telefonul vibrand. Am raspuns.                   

- Da? Buna Robert. Nu pot acum sunt in oras cu Ana si Ryan. Desigur vin eu dupala tine, ne auzim atunci. Pa!                     

- Sa nu zici ca vorbesti cu tocilarul ala. 

- Care tocilar?                     

- Robert.                     

- Ryan? Nu crezi ca te-ai bagat prea mult in viata mea? Robert e prietenul meu cel mai bun si daca vreau sa vorbesc cu el vorbesc ce te intereseaza pe tine?                     

- Stai usor iubita, nu te alarma.                    

- Dispari!                   

Am intrat in primul magazin din mall doar sa scap de el si m-am uitat prin jur. Am cumparat cate ceva de acolo apoi am iesit afara si am asteptat-o pe Ana care a plecat impreuna cu Ryan prin magazine. A durat ceva vreme dar a meritat, Ryan nu era prin preajma deci mergeam acasa curand!                     

- Haide ca te astept de ceva vreme!                     

- Scuze, nu puteam sa ma decid ce sa cumpar.                     

- Ana eu merg pe jos acasa ca am ceva de facut intre timp cu Robert.                    

- Wow nu pot sa cred esti cu el?              

- Nu, nu sunt cu el dar suntem prieteni foarte buni.                     

- Esti sigura adica el chiar pare ca te place? Bine atunci ne vedem. Multumesc ca ai venit cu mine.

- Eu trebuie sa iti multumesc ca m-ai invitat si ca mi-ai reamintit. Pa!         

- Pa!    

Oare el ma vede?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum