Capitolul 14

220 9 2
                                    

- E atat de frumoasa! Exclama un demon din coltul camerei. Va dormii cu noi? 

- Va dormii cu mine. Nu-i asa iubito?                     

Mi-a dat un cot si am inteles ca trebuie sa ii fac jocul.                     

- Desigur.

Ma luat in brate si s-a apropiat de fata mea. Se uita adanc in ochii mei ca si cum m-ar fi iubit de o viata. A inchis ochii cand a simtit ca era destul de aproape de gura mea si m-a sarutat. Am vrut sa il lovesc dar stiam ca defapt face asta de ochii prietenilor lui. Era atat de special. Am inchis si eu ochii cand i-am simtit buzele lui calde sarutandu-le pe ale mele. Ma strangea tare in brate in timp ce ma saruta. Nu am mai auzit nimic dar deodata am deschis ochii. Eram in aer. Parca pluteam fara ajutorul unui nor sau orice altceva. A deschis ochii si a zambit.

- De acum esti a mea.                    

- Ce?                     

- Sh.. iti povestesc mai tarziu.                                      

Incet coboram inapoi pe podeaua aceea veche. Credeam ca va scartai cand o atingem dar nu s-a intamplat asta. L-am luat de mana si l-am tras afara. Nu avea incotro asa ca a venit dupa mine.                     

- Chiar ai de gand sa iei chestia asta in serios?                     

- Acum nu poti scapa. Sarutul ne-a unit.                     

- Ce? Ce vrei sa spui?                     

- In lumea noastra primul sarut ne leaga de acea persoana pentru tot restul timpului care il avem aici printre demoni.                     

- Vrei sa zici ca exista si alt loc?                     

- Da, lumina doar ca putini ajung acolo. Putini reusesc sa isi indeplineasca misiunea ca demon ca sa poata devenii inger.                     

- Toti de aici sunt demoni? Nu exista nici un inger?                     

- Exista demoni, cei cu ochii rosii care nu pot ajunge la lumina doar foarte greu si demoni care pot ajunge cand vor ei, asa ca tine. Mi-a luat fata in palmele lui si se uita in ochii mei.                     

- Pot pleca spre lumina?                     

- Doar daca esti chemata. Un inger, asa ne place noua sa ii numim pe cei ca tine, poate duce un demon spre lumina dar abea dupa ce isi primeste aripile.                     

Aripi? M-am oprit o secunda din a ma uita la el si mi-am amintit de aripile lui Key. Deci Key era un inger? Acum puteam intelege diferenta dintre Key si Alex. Key era un inger deci era mult mai bland si de aceea a vrut sa ma ajute iar Alex din contra. Alex a plecat in casa iar eu am ramas afara putin. Acum eram nevoita sa joc rolul de iubita a lui sau voi fi violata de acei demoni. Am intrat in casa cu speranta ca Alex nu va incerca ceva. Mergeam pe hol si ma uitam in jur la tablourile vechi care pareau ca se uita la mine dar nu imi era frica. Nu aveam de ce. Cineva ma luat in brate si a pus capul pe umarul meu si mi-a soptit.

- Nu iti voi cere multe stiu ca nu ma iubesti dar cred ca o imbratisare sau un pupic de noapte buna nu te va deranja.                   

Am pus mana pe fata lui si l-am mangaiat pe fata, ma luat de mana in timp ce ma chema in camera. Am intrat impreuna si ne-am intins in pat. Am adormit destul de repede dar imi amintesc ca el se uita la mine si ma mangaia pe obraz. Era destul de dragut dar Robert ce facea?... Am schimbat gandul cand mi-am amintit de ultima discutie cand m-am hotarat sa nu ma mai gandesc la el si sa il uit asa cum a facut el. Poate era mai bine sa incep sa ma gandesc la Alex? Nu am apucat sa imi raspund la intrebare ca am adormit dar nu am visat nimic. Am aflat ca era normal sa nu visezi nimic in aceasta lume cu toate ca eu visam uneori ca eram om. Visam momentele de atunci si ma simteam fericita cand ma trezeam. Nu era foarte amuzanta aceasta lume, sa te plimbi prin oras fara un scop ci sa astepti sa fi chemat si sa te chinui sa aflii cat mai multe lucruri cum poti merge spre lumina.

Oare el ma vede?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum