Oare el ma vede?

Capitolul 18

- Chriss?!! M-a auzi? Chriss? 

Cine m-a striga? Incercam sa asociez aceea voce cu toate vociile pe care le auzisem inainte dar nici una nu era ca aceea. Am deschis ochii dar o lumina puternica ma orbea, nu puteam vedea nimic decat aceea lumina stresanta de deasupra capului. 

- Un doctor, va rog se trezeste! 

Cine se trezea? Trebuia sa vad si eu ce se intampla, un alt inger mancat? Trebuia sa il ajut! Am incercat sa ma ridic dar nu reuseam. Am mai incercat odata dar degeaba. 

- Stai linistita nu te agita ca iti faci rau. 

Pentru o fractiune de secunda mi-a trecut prin cap ca poate eu eram acel inger devorat de demoni dar stiu ca eram in bratele lui Alex, acolo unde eram mereu in siguranta, langa persoana pe care trebuia sa o iau cu mine in lumina. Acum nu aveam timp sa ma gandesc la Alex acel inger avea nevoie de mine, si avea nevoie de mine acum. 

- Se pare ca fiica dumneavoastra o sa isi revina dar va trebuii sa stea in spital cateva zile pentru a fi in siguranta ca nu va intra in coma din nou. 

Am vrut sa intreb ce se intampla, am vrut sa vorbesc dar aveam ceva pe gura care ma oprea. Nu intelegeam nimic!

- Oh Chriss! Fetita mea odihnestete ca mama v-a sta aici langa tine pana te trezesti.

Ce? Mama? Am incercat sa deschid iar ochii dar nu am reusit asa ca mi-am miscat mana si am dat chestia aia groaznica de pe gura mea.

- Opriti lumina aia ca nu vad nimic!

Click! Am deschis ochii dar vedeam in ceata. Conturul unei fete se facea din ce in ce mai vizibila prin acea ceata care imi acoperea in intregime ochii. Era o femeie cu parul saten lasat usor peste umeri, nu era foarte lung dar ajungea pana peste umeri. Cand ceata a inceput sa dispara mi-am dat seama ca era mama. 

- Mama?!

O femeie cu bucle blonde si parul lung a intrat in cabinet. Formele perfecte ieseau usor din halatul ei lung alb. Avea un ecuson agatat de halat pe care scria Annabelle Halsted. Era o femeie destul de draguta chiar daca era in varsta.

- Domnisoara Christina cum va simtiti?

- Ma simt destul de bine inafara de faptul ca ma doare pieptul si coastele.

- Era de asteptat dupa acel accident nici nu credeam ca o sa va treziti.

- Se pare ca Dumnezeu m-a vrut in viata.

Am inceput sa rad dar am observat ca toti se uitau la mine ciudat. Acum serios chiar toti au devenit peste noapte ateisti? Mama a iesit cateva minute afara pentru a suna rudele ca sunt bine asa ca am ramas cu asistenta.

- Alex este bine?

Asistenta se uita foarte lung la mine si nu intelegea despre cine vorbeam.

- Nu a venit nici un domn cu acest nume aici imi pare rau. 

- Era cu mine inainte sa ma trezesc. 

- Imi pare rau nu stiu despre cine vorbesti. 

- Ba da sti! Iti amintesti acum 20 de ani in parcul mare din oras? 

Ce faceam? De ce ii spuneam ei toate astea ? Ce se intampla cu mine? Inebuneam cu siguranta.