Capitolul 11

252 8 2
                                    

M-am asezat pe marginea unei vechi cladiri. Mi-am dat seama destul de tarziu ca era vechea manastire a orasului. Era atat de frumos orasul de sus. Lacul din parc era luminat ca o cada dintr-o baie inconjurata de lumanari parfumate. Simteam vantul care batea usor prin parul meu castaniu. Am auzit un fosnit in spatele meu si m-am intors brusc. Un baiat brunet inalt, corp atletic si ochii negrii se asezase pe acoperis in spatele meu dar la o distanta destul de mare intre noi. Acei ochii erai foarte ciudati, luceau in contrast cu intunericul care domina orasul. Ochii lui semanau cu acele lumanari din jurul lacului. Straluceau!

- Buna!

Avea o voce melodioasa in ciuda faptului ca arata atat de dur si am tresarit cand am auzit-o. Parea foarte prietenos dar dupa experienta cu acel baiat misterios langa care aveam impresia ca avea de gand sa ma omoare in orice clipa nu m-ai aveam incredere.

- Buna!

- Imi pare rau ca te-am speriat. Esti noua pe aici ? 

Daca m-am speriat?Nu, nici gand nu am de ce sa ma speri. Noua? Am 17 ani, de fapt.. aveam.

- Nu m-ai speriat, am spus eu cand m-am linistit.

- Sunt Key ma bucur de cunostinta, imi spuse el cu un zambet larg pe buze in timp ce imi intindea mana.

- Cristina, imi poti spune Chris.

- Bine Chris cred ca ai avea nevoie de putin ajutor.

- Ce vrei sa spui?

- Aceasta lume nu e la fel ca aceea pe care o cunosti tu. Aici trebuie sa „ mori” pentru mancare sau pentru a putea dormii. Acum 20 de ani am venit si eu in lumea aceasta si de atunci ma tot chinui sa ies de aici dar se pare ca Seful nu vrea sa ma lase sa plec.

Mi-a intins din nou mana dar nu am bagat in seama gestul lui. A inceput sa insiste si l-am prins de mana cu teama. Din spatele lui au aparut niste apripi negre la fel ca imbracamintea lui. Avea o pereche de blugi negri skinny cu niste lanturi atanate de blugi. Un tricou negru se mula pe pieptul lui destul de bine lucrat. Peste acel tricou avea o geaca neagra de piele dar era deschisa pentru a se vedea tricoul si abdomenul. Ariile ma fascinau. Nu am mai vazut un om cu aripi. Nici macar in desenele pe care le urmaream cand eram mica nu aratau atat de bine. Erau atat de frumoase!

- Facem o plimbare? Vreau sa iti arat cum se vede orasul de sus.

Ma luat in brate in timp ce imi zambea. L-am luat si eu in brate, in momentul cand a simtit ca ma tineam bine de el a inceput sa dea din aripi. Faceau un zgomot destul de tare dar suportabil. Era ca si cum ai auzi un stol de lebede zburand deasupra ta. S-a inaltat deasupra orasului si puteai vedea mii de lumini si luminite. Era ca intr-un cimitir cand mormintele sunt pline de lumanari in timpul noptii. Cu toate ca aceasta a fost prima comparatie care mi-a venit in minte nu puteam sa ignor frumusetea divina care se vedea de acolo de sus.

- Uaau!

- Este frumos, nu?

Mi-a spus el zambiind in timp ce statea pe loc tinandu-ma strans in brate.

- Este minunat!

- Ma bucur ca iti place.

- De ce te-ar face chestia asta fericit?

- Erm.. haide sa iti arat ceva care cred ca iti va placea m-ai mult.

- Haide! Am spus eu entuziasmata dar putin uimita.

A inceput sa se dea iar din aripi. Ma simteam ca in Twilight cand Bella era dusa in spate de Edward. Am inceput sa rad cand mi-am dat seama ca ma comparam cu actorii mei preferati, nu eram nici un sfert la fel de buna ca ei. Treceam peste zeci de cladiri si strazi pe care le cunosteam. M-a uitam la oamenii care treceau pe strada poate reuseam sa recunosc pe cineva.

- Stai!

Key sa oprit dar a ramas in continuare in aer.

 - S-a intamplat ceva? 

- Mama...

Lacrimile au inceput sa curga fara sa imi dau seama. A inceput cu o lacrima apoi a continuat inca una pana s-a format un sir de lacrimi. Era ce-a mai groaznica priveliste de pana atunci. Era mama in patul ei neputand sa doarma pentru ca plangea. Plangea de dorul meu. Mi-am dat seama de asta pentru ca avea ursuletul meu in mana. Aveam obiceiul sa dorm cu acel ursulet de cand eram mica. Key m-a lasat jos in fata casei si se uita la mine. Am fugit spre usa dar Key ma oprit.

- Ai grija, te poate auzii.

Am zambit si am deschis usa incet.

Oare el ma vede?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum