Same old love

Capitolul 1

Aerul rece de decembrie îmi inundă simțurile, închizând geamul într-un final.

Mă întorc la treaba mea, anume învățatul, teza la matematică va fi peste o săptămână, nu-mi pot permite să mai iau un 4, cum am făcut-o cu Zayn...

Cine eram atunci? O fată cu ochii albastri intens, pozitivă, ce a trecut peste, a trecut peste acea noapte, radiam de fericire.

Cine sunt acum? O fată ce în ochii ei privești tristețea, pozitivă am rămas, dar n-am trecut peste acea noapte.

O lună a trecut de când eu cu Zayn, ne-am văzut, a fost șocul vieții mele. A rămas la fel de frumos, din ce îmi aduc vag aminte. În acea dimineață am plecat fugind de acolo, nevrând să-i ascult vreun cuvânt.

Ce-am rezolvat? Nimic. N-am făcut decât să fug de adevăr, să-l depărtez de mine, să devin o persoană închisă în sine. Dacă stateam si-l ascultam... Dar pe de altă parte mă gândesc și la orgoliul meu. Sper să trec peste, așa cum am putut trece peste acea noapte, așa voi face și acum.

Cobor jos, la parter și observ că nu e nimeni acasși  Citesc biletul lăsat de mama pe masă și sunt informată că atât ea cât și tata vor întârzia. Plus că știe că sunt o catastrofă în bucătărie, mi-a lăsat bani pentru a-mi cumpăra ceva.

Îmi iau geaca pe mine, mă încalț cu ghetele și plec către cel mai apropiat supermarket. E foarte frig afară, iarna își ia din drepturi și își face simțită prezența.

În scurt timp ajung la destinatie și intru, luând un coș și începând să îl umplu cu tot felul de prostii.

Ciocolată, ciocolată... A, era să uit, ciocolată. Dacă ar afla mama ce prostii cumpăr, mai ales că ea este medic nutritionist, ar lua-o cu leșin. Mă uit la ceas și văd că e 12 după-amiază. ,,Ce om normal se trezește în weekend mai devreme de 12?“. Replica asta pur și sinplu îmi aduce zâmbetul pe buze. Off, Zayn.

— Pe bune frate, ce m-ai adus la magazin la ora 12? Abia acum dadeam semne că ar trebui să ma trezesc!

O Doamne... Amuțesc când aud vocea din spatele meu, te rog, nu are cum să fie el, el e altundeva. Oriunde, nu aici.

— Cu aromă de portocale, bună alegere.

Intră în discuție baiatul cu ochi căprui și parul negru de lângă Zayn ce seamănă cu el destul de bine, o fi fratele?
Dar abia după realizez că încă mă holbez la gelul de duș din mâna gândindu-mă la Zayn ce e în spatele meu.

— Ce dracu? Acum te consulți cu femeile pentru gelul de duș? Se aude vocea lui amuzată.

Înghit în sec și decid să mă întorc către el. Când dăm nas în nas amandoi suntem în stare de șoc. Arată perfect, blugii negri, un hanorac gros gri și o pereche de adidași tip gheată. Arată ca un model desprins din acele reviste de modă.

— Aby?

Numele meu sună atât de bine rostit de el...

— Vă cunoașteți? Întreaba tipul de lângă noi, care totuși cred că e fratele lui.

— Nu! Spun nervoasă apoi plec cât mai departe de ei.

Nu pot să-l iert pur și simplu din prima, va vedea domnul Malik că nu totul stă cum vrea el.

— Abygail, la naiba, sta! Mă oprește din spate.

— Ce? Am discutat totul! Îi răspund la fel de tăios.

— Am discutat pe dracu! Ridică tonul deja nervos.

Băiatul ăsta nu poate să vorbească și fără să înjure? Îl privesc încă plină de furie, el fiind doar nervos.