Same old love

Capitolul 13

Parcă totul s-a oprit în loc. Ce sa fac acum? Să-i spun ,,O, bună tata! Ce mai faci? N-am mai vorbit de mult timp.“. Sau...aș putea sa fug pur si simplu. Dar nu, am făcut asta de prea multe ori. Trebuie sa înfrunt realitatea! Eu tot vreau sa fug...

— Tată...

— Ce cauți aici Aby?

Pare uimit, nervos, dar în acelasi timp fericit. Vine rapid catre mine apoi mă examinează.

— Ești bine? De ce nu ai răspuns deloc la telefon? Ce cauti în mediul ăsta? Mă ia la întrebari. La intrebari mult prea greu de răspuns, motiv pentru care am sa răspund doar la prima.

— Sunt bine. E tot ce spun și zâmbesc forțat.

— Doar nu... Te rog spune-mi ca acel băiat care ți-a dat viața peste cap nu e Zayn!

E atât de rău? Dacă spun ca nu, îl va face să se simta mai bine deși știe ca mint? Câteodată sunt pusa prea mult la încercare.

— Dar de ce vorbim doar de mine? Tu nu trebuia să fii un simplu avocat de divorțuri? De unde până unde să-i salvezi pe baietii mafiei?

— Știi ce? Tu nu deschizi subiectul ăsta de față cu mama ta, iar eu pun o vorba bună la mama ta, s-a făcut?

— S-a făcut! Îi zâmbesc, simțindu-mă exact ca atunci cand aveam 10 ani și mă jucam cu tata, iar eu castigam chiar daca el ma lasa sa câștig.

— Vino aici. Mi-a fost dor de tine! Am fost pe moment dezamăgiți, dar cand am văzut ca nu dai niciun semn de viață, am crezut că pe noi nu ne mai vrei în viața ta.

Ma îmbrățișează strâns în timp ce îmi explică și situația. Ma amuza totuși situația. Eu i-am evitat crezând ca ei nu mă mai vor, dar ei credeau același lucru.

— Mai rău decât Malik nu ai găsit? Îi pot recunoaște tonul amuzat din prima.

— Hai tată, nu e așa de rău. E doar puțin...mai rebel. Face doar ce-l duce capul, cand își pune o idee în cap, pe aia merge pana la moarte. Are orgoliu mult prea mare, se enervează rapid, dar în rest e băiat bun. Chiar daca momentele de băiat bun durează doar cateva minute, ele există. Mă amuz de situație în timp ce-mi amintesc de relația mea cu Zayn.

— Crede-ma, îl știu prea bine pe Zayn. Doamna Malik își dă și viața pentru el, dar treaba grea sta pe umerii mei. Trebuie sa intru să vorbesc cu el...

Se uita la ceas apoi verifica niste acte.

— Ar trebui sa intru la el. Mă așteaptă.

— Stai! Îl opresc eu. Pot veni și eu? 

Pe moment da sa ezite dar implor din priviri. Oftează, apoi sta să se gândească cateva secunde.

— Fie, dar sa nu te vadă nimeni. Hai.

Zambesc fericita apoi mă uit în jur sa nu fie vreun om mai important al legii. Intru printr-un hol îngust, de unde ajungem într-o camera goală, doar cu o masă si două scaune. Pe unul din scaune stă Zayn. La revederea noastră, amândoi ne îmbrățișăm strâns, el fiind surprins totodată.

— Ești bine? Îl întreb imediat ce îl examinez.

— Nu mi-am imaginat ca voi ajunge aici... Dar se putea si mai rău, adică mereu mi-am imaginat sfârșitul omorându-mă Jason, dar astea sunt detalii. Râde el în timp ce meditează asupra faptelor sale. Si voi doi...oh, am uitat! Să vă fac cunoștință?

— Malik, lasă poantele! Ce ți-am spus eu ție acum ceva timp? Orice fată e a ta, numai de fata mea sa nu te atingi? Intervine tata pe un ton amuzat dar și autoritar.