Same old love

Capitolul 2

Știți acel moment în care chiar îți doresti să te întorci în timp și să îți dai o palma peste față înainte de a deschide gura? Ei bine, eu chiar acum traiesc acel moment! Ce să spun? Defapt, hai să fim realisti. Eu știu, el știe, amândoi știm că asta e doar un pretext prin care arată că nu dorește să mă ia cu forta direct. Că era pariul, că nu era pariul, tot ca el făcea. Și încă o dată, Abygail nu are drept la vot! Cred că am să cer să schimbăm regulile, de ce părerea mea e nulă?

— O suni acum sau mai târziu pe mama ta? Rupe el tăcerea, cu o întrebare căruia chiar nu-i înțeleg rostul, de ce aș suna-o pe mama?

— De ce ma rog?

— Ca să îi spui că vei sta tot weekendul la o ,,prietenă" , nu de alta, dar va fi curioasă unde esti, nu ai vrea să ai poliția în căutarea ta.

Corect!

— Am spus cumva că vreau să merg?

— Abygail, tu încă nu ți-ai dat seama? Eu nu implor.

— Adică renunți și nu îi mai spui omului încă o dată! Spun plina de speranță că așa e.

— Aa nu! Eu îți impun.

Râde el arătându-mi din nou că am pierdut, fraierul.

— Nu am minute! Găsesc eu soluția cea mai la îndemână dar și cea mai proastă.

— Am eu nelimitate! Îmi întinde telefonul zâmbind fals.

— Nu știu numărul mamei! Mă scot din nou, cu o minciună și mai proastă.

— Îmi cam pierd răbdarea.

Mă anunța cu același zâmbet imens, ce este și o prevenire de asemenea.

— Îi trimit acum mesaj.

Cedez, nu că aș avea altă șansă, și îi trimit mamei mesaj că ramân la o colega să învațăm la mate. La scurt timp am primit mesaj cu aprobarea. După ce îmi bag telefonul în buzunar oftez și mă uit atent la el. Își aprinde o țigară apoi se uită la mine triumfător.

— Mulțumit?

— Foarte! Vine către mine suflând fumul de țigară în mine.

— Dobitocule! Tușesc eu, spre amuzamentul lui.

Îmi deschide ușa la mașină de data asta fără atenționarea mea, apoi urcă și el.

— Ar trebui să te urăsc, știi? Îi spun melancolică.

Stinge țigara neterminată apoi o aruncă și pornește mașina. Pe moment am crezut că va ignora întrebarea, dar răspunsul său mi-a demonstrat contrariul.

— Stiu. Și asta mă termină. Dar știi ce fac eu? Ignor totul și sunt egoist. Ignor tot ce s-a întâmplat între noi rău, mă comport ca și cum abia ne-am cunoscut. Și egoist de ce? Pentru că în loc să-ți las spațiu, timp să te gândești stau lângă tine mereu. Adica mă gândesc doar la mine, să-mi fie mie bine, iar mie mi-e bine cand tu ești lângă mine. Și sunt conștient că tu nu vrei.

Wow... În momentul ăsta sunt mai confuză decât credeam. Îl vreau sau nu pe Zayn? A apărut brusc, după o lună, nici nu știu ce să fac. Dar și eu fac la fel, ignor ce s-a întâmplat între noi, doar pentru a mă bucura de momentele împreună.

— Uite cum facem, vreau ca weekendul acesta să ne comportam ca și cum nimic rău nu ni s-a întâmplat rău. Vom profita la maxim de zilele acestea! Vin eu cu ideea cea mai buna. Așa nu voi arăta că am cedat ușor, sau că am șters cu buretele tot. Și îi voi ridica moralul lui cât și mie.