Same old love

Capitolul 16

De cateva zile totul e revenit la normal. Toata viața mea a ajuns de unde a plecat. Teza la mate a fost un succes, am luat 9. Singurul lucru ce imi lipseste este el. Nu ma mai suna de cateva zile, iar cand il sun e prea ocupat ca sa vorbeasca sau sa ne intalnim, ori nu-mi răspunde.

Acum stau in camera mea, pe fotoliul de langa geam. Sa-l sun, să nu-l sun... Cel mai probabil iar voi primi ocupat sau replica ,,Nu pot vorbi, te sun mai târziu “. Pff, daca vrea sa punem punct, îmi poate spune în față. Ma uit la ceas si ma gândesc oare ce face acum. Oftez si ma ridic ca sa raspund la soneria ce s-a auzit deorece sunt singura acasă.

În drum spre ușă mai încerc sa-l apelez o dată, si îmi da ocupat.

— Bine, dacă vrei s-o terminăm, spune-mi-o în față! Țip nervoasă prin casă uitandu-ma la telefonul nevinovat.

— Cu cine s-o termini? Ma înșeli?

Cand îmi ridic privirea îl vad pe el. Primul impact a fost sa iau o pernă de pe canapea si sa o arunc în el. Ori din reflexe mult prea bune, ori din stângăcia mea, a prins-o cu ușurință si se uita la mine amuzat.

— Nuu ca ,,ma înșeli?“! Stau la câțiva metri de el si aștept să-mi dea explicații.

Expresia de fata lui e una relaxată, dar si ușor amuzată. Se uita la mine, apoi îmi zâmbet îi apare pe față.

— Vrei să-ți dau explicații?

— Da.

— Apoi vrei să-mi cer scuze?

— Da. Îi răspund scurt și impunator, dar ceva îmi spune ca jocul asta cu întrebări nu va duce undeva bine...pentru mine.

— Dar tu nu mi le vei accepta prima oară, ca să-mi para rău pentru ce am făcut, corect?

— Ce-s cu întrebările astea? Ma încrunt la el curioasă.

— Discutăm doar. Răspunde zâmbind sincer.

Asta nu-i de bine. Are ceva în minte. Dar ce? Ma mai uit la el inca o data, cu speranta de a citi ceva pe expresia sa, dar nimic. Atunci, am s-o fac pe inabordabila, sa vada domnul Malik ca nu totul e cum vrea el. Si faza nașpa e ca am zis asta de peste 100 de ori si tot ca el a fost.

— Nu mă interesează ce vrei tu sa discutăm. Dar mie nu-mi convine sa fiu uitata ca mai apoi sa vii la mine cu ,,bună, dragă“. Acum poți pleca te rog? Îi zâmbesc fals si dau sa plec dar sunt oprită de el, care nici nu ma baga în seama si urcă în camera mea.

Serios? Niciun ,,iarta-ma, am fost ocupat“ sau ,,nu se va mai repeta, doar tu știi cat de importanta pentru mine“. Dar la ce ma gândesc si eu? Zayn se duce spre camera mea ca si cum noi nu ne-am fi certat. Ma trezesc si eu din tranșă si ma duc către dormitorul meu. Si ce sa vezi... Zayn mi-a găsit un geamantan si îmi caută hainele prin șifonier.

— Asta nu, e prea mulată, ăștia nu, sunt prea scurți...

Acum îmi și comentează o bluza si o pereche de blugi scurți. Ma duc nervoasă către el, si i le iau din mâna.

— Ce faci?!

— Îți fac eu bagajul daca nu ai băgat în seama mesajul de pe messenger, dar stai, mi-ai dat block! Îmi răspunde sarcastic.

Si da, i-am dat block aseară, cand eu îi trimiteam mesaje dar ce sa vezi? Seen. Chiar nu-i înțeleg comportamentul, tot el ma evită, tot el e cel deranjat.

Ma încrunt, apoi ma trântesc pe pat. Tot ca el e totul! El își continua treaba, fara sa ma bage în seama. Si daca a fost un lucru ce ma dispera cu adevarat pe lumea asta, acela e atunci cand cineva ma evită, nu ma baga in seamă.