Same old love

Capitolul 17

Toate trasaturile sale te fac să nu-ți mai iei privirea de la ea, dar elementul cu adevarat special sunt ochii sai. O combinatie de albastru cu un verde smarald îți inspira o multitudine de sentimente, dar îți dau și fiori. Și din câte pot bănui se numește Lara.
Fără să-mi dau seama mă holbam cu gura deschisa la ea și cu ochii cât cepele. De ce? Chiar nu stiu, poate din cauza frumuseții sale sau poate din cauza stărilor ce îmi sunt transmise de către prezența ei.

Zayn e terminat, are ochii umezi. O privește înspăimântat, iar faptul ca  e prima oară când îl văd pe Zayn într-o astfel de ipostază mă face să mă sperii și mai tare și să plâng de frică. Ea doar ne privește învingătoare și ne zâmbește înfricoșător.

- Cine esti? O întreb cu vocea tremurată.

Își îndreaptă atenția către mine și se apropie.

- Eu sunt... Nu știu cum să-ți explic ție mai frumos, dar tu ești cam în locul meu acum. Am venit să mă răzbun! Acum tu și Zayn veți muri chiar acum!

Tonul sau extrem de ridicat aproape că îmi taie respirația. Mă uit dezorientată la Zayn care își revine când aude vorbele rostite de Lara și vine lânga mine, mai exact în fața mea.

- Ce să faci tu?! Țipă la ea, aproape că o și lovește.

- Asta! Spune sigură pe ea.

Nu știm la ce se referă, până când îi vedem pe oamenii săi cum ne îngenunghează. Zayn încearcă să se opună, dar nu e nici el supranatural ca să le facă față atâtor oameni.

- Lara, de ce faci asta? Tu nu erai asa... Îi vorbește Zayn cu calm de data asta.

- Încă n-am făcut nimic. Îi raspunde inocentă. Zambește, iar mai apoi scoate pistolul spre noi. Acum fac ceva!

- Nici să nu îndrăznești! Țipă Zayn.

- Hmm...cu care să încep.

Deja încep să plâng amar și să tremur din toate încheieturile. Ea observă frica mea, și vine spre mine cu pistolul îndreptat, în ciuda urletelor lui Zayn zicându-i să se potolească. Îmi lipește pistolul de frunte, eu închid ochiide frică... Asta e, până aici mi-a fost... Adio Zayn, te iubesc...
Stările pe care le trăiesc în momentele de față nu i le doresc nimănui, știi că mai ai cateva secunde. Câteva secunde care vor trece până auzi sunetul pistolului și mori...Pur si simplu mori. Nimic din jurul meu nu mai există. Niciodată nu m-am gândit că așa voi pleca pe cealaltă lume, de fapt niciodată nu m-am gândit la moarte, văzând-o foarte îndepărtată. Dar a venit momentul.

- Gluma de 1 aprilie!

Stai ce?

- Fato, pe bune ce te-ai speriat, si tu Zayn, mă așteptam să fii mai bărbat. Râde ea, în timp ce eu încă sunt de parcă am văzut o fantomă. Imediat ce oamenii sai ne dau drumul, Zayn vine spre mine și mă îmbrățișează încercând să mă calmeze. Să mă bucur că a fost o glumă, să îmi plâng de milă în continuare...

- Da ție ți-a murit rău tare umorul! Îi răspunde Zayn SUPER nervos. Gata Aby, gata...

Deși vreau să mă calmez, nu pot. Efectiv nu pot, ăsta a fost cel mai mare șoc din viața mea. Nici când m-am simtit ca ultima cârpă nu am fost în starea asta.

- Armele jos toata lumea!

Armele...

- Nu mai vreau să aud cuvântul ăsta! Tăceți! Nu mai vreaaauuu! Țip isterică înecându-mă în propriile lacrimi. Toți mă privesc speriați chiar si Lara cu regret.