Same old love

Capitolul 15

Trebuie sa mă calmez... Nu mai pot sta așa. Dar nici macar nu stiu ce sa fac. Să ma simt vinovată sau mândră de mine ca am scăpat unui viol? Nu știu de ce caut raspunsul în privirile băieților care sunt si ei la fel de șocați.

— Ești tare! Întrerupe tăcerea Drake, spre privirile mele si ale lui Andrew de uimire. Nu va uitați asa, tipa asta a făcut ce n-am putut face noi sau Zayn, a scăpat de la un adulter împotriva voinței sale!

Deci sa mă bucur că am fost o învingătoare. Nu-mi fac deloc griji de ce îmi va spune Zayn deorece știu ca va fi în stare sa dea petrecere. Dar eu nu sunt obișnuită cu ideea ca am omorât o persoană. Poate ei sunt la punct cu aceste lucruri, ca ține de ,,meseria“ lor, dar eu nu pot gândi asta a fi ceva neînsemnat.

— Sigur ești bine? Mă întreabă Andrew, debarasându-mă total de gândurile mele.

— Sincer? Nu. Cine eram eu să-i iau viața? Chiar dacă șocul nu e același ca în primele secunde cand l-am văzut pe jos, tot cred că ar trebui sa plătesc cumva pentru asta. Viața mea nu poate merge înainte fericită ca am scăpat de el, dar nici mare caz nu pot face ca eram ori eu, ori el. Poate nu ați înțeles ce vreau sa spun, dar...

— Înțelegem perfect! Îmi răspund simultan, întrerupându-mă din învălmășeala de cuvinte spuse mai devreme.

— Este exact una din situațiile pe care noi le trăim zilnic în mafie? Și nu, nu ne luăm viol în caz ca asta voiai să întebi.

Si uitați cum sunt din nou întrerupta de la a spune o prostie. Probabil săracul Andrew a citit pe fața mea curiozitatea avuta.

— Și în plus, Zayn va fi mândru de tine! Aduce si Drake un argument...destul de bun.

Chiar așa! Zayn! Doamne, sunt cea mai aeriană persoană. Stau cu ei de jumătate de ora si nici nu am întrebat de Zayn. Dă Doamne ca Justin să nu fi mințit si chiar sa fi trimis acel mesaj cu acele dovezi.

— Zayn? Întreb cu speranță în glas.

— Zayn va fi scos mâine dimineață. Îmi răspunde Drake zâmbind.

Când aud, uit de cadavrul de la picioarele mele și le sar fericită în brațe băieților. Însfârșit totul va decurge normal...sper. Acum mai am un lucru de făcut.

***

Trebuie să ma împac cu mama. Acum sunt în fața casei mele unde am copilărit, de unde primeam mesaje anonime, de unde am plecat fără să dau vreo explicație. Trag aer în piept apoi bat la ușă. Este unul dintre acele momente în care chiar regret ca am făcut de capul meu, poate dacă răspundeam la telefon atunci, sau daca macar era Zayn aici.

— Da? Aud vocea calda a mamei, apoi îi vad chipul uimit din partea cealaltă a tocului ușii.

— Mamă? Rostesc cu ochii înlăcrimați. Iartă-mă! E tot ce spun înainte de a-i sări în brațe.

— Abygail! Ma strânge tare în brațe, răspunzându-mi la îmbrățișare. Mi-a fost foarte dor de tine, fata mea. Am crezut ca nu ne mai vrei, că fugi de noi. De ce nu ai venit la noi sa razolvi problema? Off, Abygail a mea.

De fapt, chiar am fugit... Am fugit de cine am devenit. Dacă ai ști ca ții în brațe o criminală. Prefer să spun ca e autoapărare. Poate sună mai stilizat dar efectul e același.

După mă invită în casă unde ma întâlnesc si cu tata care si el e foarte fericit sa ma vadă, dar și curios să audă cum am rezolvat totul. Am să-i spun, evident, dar nu de față cu mama. Ea va afla de Zayn, excluzând câteva detalii, mici detalii... Tatei îi voi spune si ca l-am omorât pe Justin, el e singurul care ma poate ajuta.