Same old love

Capitolul 9

Ma uit pierdută către ecranul telefonului. Nu meritam asta de la viață. Pe de altă parte au dreptate. Ei m-au sunat de o groază de ori, poate aveam o ocazie să mă asculte. Dar nu, am încercat să scap de probleme fugind de ele. Și ce-am rezolvat? Nimic. Din contră, am agravat situația. Singurul sentiment aprins în sufletul meu e dorința de a mă răsbuna pe Justin. Una e să-mi facă atât de rău mie, alta e să mă despartă de părinții mei.

Zayn îmi ia telefonul din mână și citește mesajul. După ce termină se uită la mine uimit apoi mă ia strâns în brațe, totodată încercând să-mi șteargă lacrimile.

— Gata, iubito. Promit ca am să-l fac pe Justin să primească fiecare durere adusa tie, de zece mii de ori mai tare.

Îmi garantează după ce îmi șterge lacrimile pe față și îmi ia fața în mâini. Apoi mă săruta scurt și mă îmbrățișează strâns.

— Promiți? Întreb cu vocea tremurata.

— Promit iubito!

— Dar cum îmi voi mai aduce părinții înapoi? Îmi amintesc din nou de blestematul acela de mesaj.

— Împreună vom rezolva. Îmi săruta creștetul capului, apoi mă ține strâns în brațe, în continuare.

Pe ei i-am lăsat să discute în continuare iar eu am urcat sus. Zayn mi-a dat indicațiile necesare unde îi este camera, și cu greu am gasit-o. Și spun asta pentru că sunt o groază de camere și a fost greu să mă orientez. Dar din punct de vedere al ,,originalității“, camerele celelalte sunt total neatinse pe când cea a lui Zayn poate fi confundată cu un front de luptă. Patul, în toate direcțiile are așternuturile, parcă abia acum s-ar fi sculat din el. Pe jos o groază de haine. Curat este, ordine pauză. Îmi dau ochii peste cap și adun hainele de pe jos, acestea constând într-o pereche de blugi, trei tricouri, cateva șosete, și alte bluze. Le pun pe toate pe un scaun apoi mă duc către dulapul său. Trebuie să-mi găsesc ceva cu care să mă îmbrac măcar cât voi dormi.

Când deschid dulapul, o mare parte din haine cad jos. Oftez apoi iau un tricou și îi simt mirosul specific lui. Până și spalat, curat, miroase a el. Îl țin în brațe minute bune până când sunt întreruptă de ușa ce se deschide.

— De ce să îmi ții tricoul în brațe când mă poți tine pe mine? Rade din ușă. Dar eu îi arunc tricoul în el, iar cu ajutorul reflexelor sale sau purului noroc îl prinde.

— Tu știi ce e aia ordine? Îl cert încercand sa par serioasa.

— Nu știu de ce aveam impresia ca era mult mai rău, dar daca tu spui ca e dezordine, fie ca tine. Cedeaza el ganditor, fiind chiar amuzant.

— Normal, ca am încercat să fac eu puțină ordine. Îi spun în timp ce mă trântesc în patul extrem de moale.

— Iubito, ce nu m-ai chemat? Nu te-am adus aici că menajeră, să nu mai faci așa ceva. Se pune peste mine în timp ce mă saruta pe obraji.

— Am adunat câteva haine de pe jos doar, apropo, le-am pus acolo, n-am știut dacă sunt murdare sau curate. Trec peste gesturile sale tandre si îi arăt către mormanul de haine.

Acesta se așază și mă trage la el în brațe.

— Să știi ca nu sunt atât de lenes. Incepe el să râdă. Tot ce ai văzut pe jos sunt curate, când caut în dulap haine, ce iau si nu-mi place le arunc pe jos. Dar tot la spălat ajung. Mama mereu îmi aduce o femeie saptamanal să-mi facă oridine și curățenie.

O femeie? Îmi ridic privirea de pe pieptul său și mă uit printre gene la el.

— Și în cam ce relații ești cu acea femeie? Întreb suspicios. Acesta începe să râdă apoi mă fixează cu privirea.