Sentimente spulberate

15 1 0
                                    

In dimineata asta ma trezesc cu ganduri nebune si nu stiu ce sa mai cred mi-am lasat prietenii pentru cineva fals cine e defapt Edy. Ce tot vrea sa faca. Dupa ziua de ieri nu mai stiu nimic dar a zis ca vrea sa-mi spuna ceva de trecutul meu si eu l-am oprit. Nu puteam sa tac. Acum nu pot afla nimic. Dar azi vreau sa aflu mai multe asa ca decid sa ma interesez de viata mea.
Plec spre scoala si imi iau telefonul, vad un apel pierdut de la iubitul meu. Zilele astea l-am cam facut disparut si nici acum nu intentionez sa il sun inapoi. Ajung la scoala si descopar ceva. Camy vine usor langa mine si ma ia in brate, nu pricep de ce a facut asta, ce sa intamplat.
- Siera. Vreau sa vorbesc ceva cu tine.
- Si tu? Macar tu spunemi inainte sa te razgandesti.
- Pai, eu vreau sa-ti cer scuze.
Pentru prima oara in ultima vreme s-a intamplat ceva bun, mi-am recuperat o prietena.
- Camy esti prietena mea.
La cateva zile in care incerc sa-mi repar viata si Edy disparut din peinsaj se intampla alte lucruri, toate certurile cu ai mei ma scot din lumea mea si ma lovesc usor in linistea care incerc sa o creez in jurul meu.
Acum putin timp i-am intrebat pe parintii mei de viata de dinainte de accident si au inceput sa tipe, am mai adus subiectul de cateva ori si a fost mai rau. Asa ca am renuntat, desi as vrea sa aflu ce am fost cum am fost inainte.
In pauza primesc un apel, se pare ca este iubitul meu, ii raspund si imi spune cu un glas lejer ca nu vrea sa ma mai vada ca relatia s-a terminat.
Imi inchide iar eu izbugnezsc intr-un plans din care nu ma pot opri, vine Addam si ma ia in brate el stia deja de asta si Camy aflase inaintea mea, incerc sa ma linistesc dar nu pot. Din spatele meu se aude o voce cunoscuta.
- linistestete Siera. O sa fie bine.
Era Edy, ma ia in brate si ma mangaie usor pe spate. Ma opresc din plans.
- Ce cauti aici?
- Am aflat si am vrut sa vin sa-ti ridic moralul ca de obicei. Poate tu nu ma mai consideri prietenul tau dar eu mereu o sa fiu aici ca eu inca te consider prietena mea.
Am plecat acasa, iar cu Edy langa mine in microbuz, iar cu ganduri incurcate.
Ajung acasa si plec direct spre camera mea, dar mama ma opreste in prag si vrea iar sa ma certe, ma las coplesita de nervi si ii trantesc usa in nas. O incui si ma pun in pat, adorm plangand si gandindu-ma la tot ce mi se intampla.

Amintiri din vechea lumeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum