Amintiri din vechea lume

Lacrimi din trecut

Ma așez înapoi jos și stau sa ma liniștesc, eu credeam că el este singurul frate, dar oare ce s-a întâmplat de ce nu am știut despre asta? Oare Edy știa despre asta?
După jumătate de ceas de holbat si procesat informația, nu puteam să îmi dau seama ce se întâmplase.
Cotrobăi prin cutiile vechi încă puțin și ne găsind nimic am decis să plec.

Edy:
Aștept acasă să deschidă ușa și să intre iar zâmbind si să-mi spună că este bine, ca nu a mai pățit nimic de data asta.
  Addam a ajuns, dar fără Siera.
Se deschide ușa și Siera apare, dar inima nu se liniștește încă, e supărată, și îngândurată.

- Edy, am aflat ceva, si vreau sa aflu daca m-ai mințit si de data asta sau dacă nici tu nu știai.
- Siera, te-am sunat de am amețit, te-am căutat peste tot, am băgat mafia in alertă pentru tine, nu te-am mințit cu nimic, am fost cât de sincer am putut fi cu tine.
Îi dau poza si certificatul si il iau în brațe.
- Cred că trebuie să începem alte căutări atunci.
Se uită uimit și cu teamă în privire, îmi dă drumul din îmbrățișare și cuprinde poza cu ambele mâini, citește certificatul și încearcă să își dea seama dacă este real.
- Siera, unde ai găsit astea?
După fraza lui Edy, Nicolas intră în casă, iar glasul lui ne face pe toți 3 să tresărim.
- În podul casei voastre părintești.
- De unde ști?
- Eram pe scări când cotrobăiea prin cutiile din pod, și cât timp am fugit de ai mei am aflat de un anume Mayan, si m-am interesat ceva mai bine, are această zi de naștere cu Edy, mereu când în vedeam ziceam că îmi amintește de cineva, acum stiu cu cine, pe certificatul lui scrie Maximilian si atât, părinții mei îl creșteau de mic în altă parte a orașului, nu aflasem de el până nu am început să fug de ai mei, s-au asigurat că nu are alt nume în acte, nici el nu își știe trecutul de până să fie al părinților mei, i se tot promite că o să afle când v-a fi timpul.
- Si când va veni acel timp?
- După ce voi veți muri de mână lui, vor să vă omoare chiar el, si după să îi spună adevărul.
- Si noi de ce aflăm acum?
- Ti-am văzut certificatul, si nu apare decât sora ta la frați, așa că am crezut că mă înșel și nu am vrut sa spun alt ceva ce nu trebuia.
- De ce Mayan?
- Nu au vrut să îi spună Maximilian, așa că au ales o poreclă.
- Trebuie să îl găsim.
- Așa v-om face, dar Nicolas, vreau să vorbim puțin.
- Despre?
- Despre asta. Îi dau scrisoarea și îl las să o studieze.
- Țin minte când ți-am trimis această scrisoare, vroiai sa o rupi, dar mama ta ți-a luat-o din mână și ți-a citit-o. Era când aflasei cine sunt părinții mei, mama ta a înțeles mai repede ca tine, trecuse si ea prin asta, a zâmbit și te-a făcut să mă ierți ca îți ascunsesem asta.
- Nu am fost de acord cu tine după ce aflasem?
- Nu. Ai fost rebela familiei și tu erai cu regulile tale, nu te lăsai ușor, dar raneai pe oricine dacă îți gresea.
 
Seara se lăsase, iar somnul ma plimbat prin vise noi, îmi oferise alte amintiri, momentul când Nicolas ma făcuse să îl iert, când mă făcuse să îl iubesc iar, când mama îl apărase, îmi văd chipul de fată rea, dar bună. În somnul meu îmi dă o lacrimă care îmi uda obrazul, gândul meu e doar la mama, mereu ma ajuta, acum cine ma va mai ajuta?
Ma simnt singură. Dar glasul ei în visul meu era mereu prezent.
Fata mea, oameni mari ajung la becuri, oameni mici aprind lumini.
Ce e asta mamă?
E sfatul pe care tu trebuie sa il ai mereu în inima când judeci, si de care ai nevoie mereu fata mea. Ai grija de tine micuțo.

Plânsul se oprește, dar nu și visul care o ținea strâns pe mama lângă mine, o ținea să nu plece, să nu mă lase iar.
Razele dimineții îmi usucă obraji iar ochii mi face să se deschidă, imaginea mamei dispare, mama a plecat din nou.