Amintiri din vechea lume

Poza

Edy :

Am lasat-o singura acolo. Am plecat si sigur am sa regret, nu trebuia sa fac asta, familia e mai importanta ca orice, iar eu nu am ramas langa ea acum cand are cea mai mare nevoie de mine.
  Ma intorc, nu pot sa-i fac asta, intorc masina si calc acceleratia, pulsul imi creste iar sentimentul ca ceva rau se va intampla este prezent si nu imi da pace.
  Ajung si intru rapid, nu e in casa, pare de negasit, incerc sa imi dau seama unde sar putea duce si imi ridic privirea catre usa de sticla, era intredeschisa. Ies in gradina si o vad, nu trebuia sa plec.

Siera:
 
Imi deschid ochii obositi si dau de o lumina puternica, prea puternica pentru ochii mei fragili dupa tot acest timp de inconstienta.
  Eram intr-un salon, eram in spital. Incerc sa ma ridic iar o voce cald si usoara imi spune sa raman intinsa, era asistenta care se pare ca trebuia sa ma tina sub observatie, Edy era pe scaunul de langa pat, dormea iar pe chip i se citea teama, frica unei pierderi, pierderea mea. Stiu ca fiecare moment in care eu ajung aici poate insemna durere si pentru restul nu doar pentru mine.

- Edy. Trezestete, mergem acasa.
- Siera, te-ai trezit? Esti bine?
- Edy, eu sunt bine, dar tu?
Ma asez inapoi pe marginea patului si il privesc atenta si ingrijorata pentru fratele meu.
- Nu conteaza, trebuie sa te duc acasa ai nevoie de odihna.
In acel moment m-am pus cu totul in acel pat de spital cu care ma obijnuisem dupa atatea dati in care l-am vizitat si il privesc suparata.
- Cate ore ai dormit?
- 8.
- Pe seara?
- In ultimile 3 seri.
- Nu eu am nevoie de odihna, ci tu.
  Mergem acasa si il bag pe Edy la somn. Il las sa doarma si ma duc in camera mea, imi iau 3 albume cu pozele mele cu prietenii si familia si le rasfoiesc putin, apare Addam, apar colegi de clasa, apare familia, dar o poza mai noua imi capteaza atentia cu foarte mare curiozitate, era Addam eu si...nu stiu cine era, era in baiat blond cu parul putin mai lung si ochii albastri, era inalt dupa poza si bine facut, nu puteam sa ma concentrez ca sa imi pot aminti dar nici la Edy nu vroiam sa apelez, asa ca sun pe singura persoana cu adevarat de ajutor, Addam.

- Buna.
- Buna Siera. Cum de ai sunat? Ce vrei sa aflii?
- De unde ai stiut ca vreau ceva?
- Pentru ca ai inceput sa rascolesti pagini din trecutul tau.
- Da. La propriu, am gasit o poza, dar mai e cineva cu noi doi in poza aceasta.
- Siera, trebuie se vorbim putin, si nu la telefon, deja stiu ce trebuie sa iti explic.
- Waw, deci sti ce poza este, dar de ce nu imi spui la telefon, e asa o persoana importanta?
- Pai, pentru tine da, deci prefer sa fiu langa tine cand iti spun.
- Bine acum ma indrept spre tine.
- Acum?
- Da. Vin repede.
In 20 de minute eram deja la usa lui Addam cu poza in mana si cu o curiozitate groaznic de mare. Bat la usa si astept ca Addam sa imi raspunda, bat iar crezand ca nu ma auzit dar tot nu raspunde. Deschid usa iar el era la pamant si plin de sange, ma apropii de el si il intorc usor si observ ca repira. Il pun pe canapea si  sun la ambulanta, dupa apel aduc un bol cu apa si un prosop. Incerc sa il curat de sange si isi revine putin din inconstienta.
- Addam. Esti bine? Ce s-a intamplat?
- Siera nu trebuia sa vi aici, mi-ai inchis inainte sa pot sa te anunt.
- Ce s-a intamplat aici? Cine te-a atacat?
- Eram in camera mea si am auzit o busitura in hol, am iesit sa vad ce era si am fost lovit, am cateva rani urate dar am sa fiu bine, stiam ca o sa se intample asta.
- Am chemat deja ambulanta cand am vazut ca esti inconstient.
Dupa cateva minute a venit si ambulanta si Addam urca in ambulanta pentru a merge la spital, are nevoie de un control pentru a vedea daca e totul in regula.
- Addam dar daca nu te deranjeaza poti sa imi spui cine e baiatul de langa noi din poza?
- Siera trebuie sa stau sa iti explic dar acum nu am timp.
- O sa avem timp de explicatii dar cine este?
- Este iubitul tau. Dar e mai complicat, nu-l invinovatii de plecarea lui, era ceva necesar.
Ambulanta pleaca iar eu raman nedumerita cu poza in mana. Ma indrept spre casa, merg incet si ingandurata, nu pricep nimic, de ce Edy nu mi-a spus nimic de el, oare cum il cheama, oare ce ma atragea de el, oare era un baiat normal sau ca mine? Am atatea intrebari, ajung acasa si urc inapoi in camera mea, ma pun in pat si adorm cu gandul la Addam, sper sa fie bine.