Amintiri din vechea lume

Două fețe, un adevăr.

Buzele astea moi, zâmbetul asta dulce. Este seara în care după atâta timp Nicolas ma sărutat, este primul sărut pe care mi la dat de când încep să îmi revin, este sarutul perfect.

Cateva ore  în urmă:
Ies din clubul plin de fum fara ca cineva să mă vadă și plec spre casă, în sufragerie ma aștepta toți 3 îngrijorați, Nicolas vine val vârtej spre mine și mă strânge tare la pieptul lui, e un sentiment plăcut chiar dacă nu mă așteptam.
   Addam era cel mai curios de situație, cu două zile în urmă fusese atacat dar nu a spus nimănui înafară de mine, nu degeaba suntem cei mai buni prieteni.
- Eu sunt primul pe lista, nu? Întreabă Nicolas sigur că asta v-oi spune.
- Nu chiar, primul este Addam.
- Cum? De ce eu? Sunt cel mai puțin implicat.
- Nu stiu, dar tu ești primul.
- Cum ai aflat?
- Pai sigur nu m-am dus la el și l-am întrebat hei cine e primul pe care o să-l omori? Am așteptat la bar până a primit ordinele.
- De la cine a primit ordinele?
- Era un tip cărunt. Avea niste ochi groaznici, i-a dat o poza cu Addam si după a plecat.
- Trebuie să avem grijă.
- Am o poza cu el.
- Arat-o. Nicolas vizibil deranjat se așază pe canapea.
- E tata.

Știu, am făcut o mare greșeală, nu le-am spus că am vorbi cu el, dar nu știu daca mă va mai căuta.
Seara intru în camera mea și aștept să văd ce v-a urma. Intru sa fac un duș, după ce termin si îmi usuc părul i-au telefonul si văd că am un apel pierdut, nu cunosc numărul așa că decid să sun persoana respectivă.

- alo.
- alo, bună, Siera tu ești?
- Da eu sunt, cu cine vorbesc?
- Sunt eu, Mayan, ai plecat fără să îți iei la revedere.
- Da, scuze, ma grăbeam.
- Vrei să ieșim în seara asta?
- Eu, nu cred că pot, scuze.
- Eu zic să te pregătești repede, în 5 minute sunt in fața casei tale.
- Cum? De unde ști unde stau?
- Secret de stat, nu îți spun, trebuie să te zbați mai mult de atât să afli.
 
Ma îmbrac repede și cobor fără ca restul să mă observe, dar fără să îmi dau seama Nicolas ma vede. Ies și Mayan ma aștepta în capătul străzi, urc și mă cuprinde, o teamă, știu că nu fac bine, dar dacă am intrat în asta trebuie să și ies cumva.

Plecam spre acelaș club,  ochii lui erau fixați mai mult pe mine decât pe drum, simțeam că nu mă slăbește, ma simțeam speriată in preajma fratelui meu criminal.
  Priveam cum clubul era păzit si recunoscusem garda care venise dupa el cu câteva ore în urmă, nu știam cum să reacționez dar trebuia să-l fac să aibă încredere în mine. Mergem într-un separeu iar brațele lui ma conduceau spre locul meu.
- De ce ai plecat mai devreme?
- Trebuia să plec, nu puteam să mai stau mă grăbeam.

Mayan:
   Siera e o fata ciudată, nu mă atrage în sensul relație dar e ceva la ea care pare că trebuie să aflu, sentimentul că e ceva la ea ce nu stiu, mă face să vreau să aflu ma mult decât ce știu deja, vreau să mă apropii mai mult de ea să-i aud gândurile să-i știu secretele.

- Dacă am venit aici, vreau să știu și de ce?
- Îmi pari interesantă, dar nu înțelege greșit, vreau doar să te văd cum zâmbești, e ceva la tine.
- Ok, oricum ai spune-o tot ciudat sună, dar accept o cola.
- Ai curaj să vorbești așa cu cineva pe care nu cunoști. Vreau sa stiu mai multe detalii despre tine, vreau să îți știu viața.
- Ok, locuiesc în locul de unde m-ai luat, cu fratele meu, părinții mei au murit într-un accident acum mult timp și pentru mai mult trebuie să te zbați.
- Bine. Sunt Mayan, locuiesc aproape de centru, nu am frați și sunt independent.
- Părinți?
- Prefer să nu discut.
- Mayan e numele tau sau...
- Sau..de fapt mă numesc Maximilian.
- Atunci cei cu acoperirea?
- Nu suntem atât de apropiați să îți dau detaliile unora dintre faptele mele.
- Așa e, încrederea se câștigă.

După alte câteva minute vorbite în acelaș mod, îmi sună telefonul.
- Cineva important?
- Este fratele meu, ar trebui sa plec.
- Te conduc..
- Nu. Nu e nevoie, ma duc singură, mulțumesc.

Ajung acasă iar în capul scărilor era nimeni altul decât Nicolas, seara asta fusese destul de ciudată și fără momentul acesta.
- A fost frumos la întâlnire?
- Ce tot spui acolo? N-am fost la nici o întâlnire.
- Ești gătită si aranjată, si te-am văzut când urcai în mașina aceea, nu stiu cine era, dar stiu ca era un băiat.
- Îmi faci cumva crize de gelozie?
- Nu, doar că am crezut că eu am sa te ajut să îți revii nu altcineva și credeam că începi să mă iubești din nou dar se pare ca m-am înșelat.
Urcă pe scări spre camera lui iar eu mă blochez lângă scări încă procesând ce îmi spusese. Cuvintele lui erau ceva ce mă făcuse să mă gândesc la ce simnt eu pentru el. Intru în camera mea și mă pun pe pat, îmi readuc aminte întâlnirea avută acum ceva vreme și toate momentele când mă protejat, dar oricum nu făcusem nimic rău, nu ieșisem cu orice băiat și o făcusem pentru noi să aflu mai multe, pentru puțin timp sunt neclară cu gândurile mele. În fața îmi apare iar zâmbetul lui dar doar într-o amintire, nu mai avusesem parte de amintiri de ceva vreme, dar aceasta mă ajutase să-mi dau seama ce simt.
  
  Ma ridic rapid de pe pat și intru în camera lui Nicolas, ma privește iar eu îl i-au în brațe și încep să îi povestesc, cu cine fusesem eu și că nu trebuie ca restul să afle, că nu l-am înșelat  și că n-am vrut să-l rănesc.
- Nicolas, știu că nu ți-am spus asta până acum de când mi-am revenit dar chiar te iubesc și nu vreau să suferi, esti lângă mine mereu și am nevoie de tine.

În momentul următor Nicolas ma apuca de talie și mă sărută fără să mai pot spune ceva, mă strânge tare in brațe și mă învăluie în sărutul dat cu dragoste, lumea dispăruse în acel moment iar inimile noastre băteau la unison.

Când mă eliberează din sărutul flămând ochii lui mă priveau cu teamă, aștepta reacția mea, privesc cum zâmbetul îi apare pe chip și încearcă să mă țină strâns de mâini cu teamă să nu rămână fără mine lângă el.
Nicolas mă i-a în brațe și mă pune în pat, mă sărută iar ușor făcându-mă să rămân fără aer, îi răspund la sărut și îl i-au în brațe, pun capul pe pieptul lui și adorm imediat, în brațele lui și fără ca el să îmi de-a drumul dorm somnul cel mai liniștit.