Amintiri din vechea lume

Prima reîntâlnire

Nicolas:
Azi ajung să fac cea ce mi-am imaginat tot acest timp, să o ajut sa își revină, pot să fiu iar lângă ea, pot să o fac iar să zâmbească, să fie puternică.
Azi v-oi petrece timpul cu ea, voi putea să o văd iar, am să pot să o țin în brațe, m-am întors pentru ea si nu am să mă opresc în a o face să ma iubească și să fie totul ca la început.

Siera:
Sunt in camera mea în fața oglinzii, sunt emoționată de tot ce va urma, ma voi vedea cu el, îmi va povesti tot ce a făcut în fiecare zi de când a plecat. Pot să petrec timpul cu băiatul care fusese o parte din viața mea.
Am o bluza alba de bumbac si o pereche de blugi negrii, îmi las parul pe spate și pornesc spre vechea casă, locul era gradina cu flori, Edy a ales locul cu Nicolas, era ceva ce poate să îmi amintească de noi.

Ajung la casă și totul era pustiu, ma apropii de ușă de sticla si era întredeschisă, pășesc ușor spre leagăn, nu era nimeni, ma pun în leagăn și încep să cred ca nu o sa mai vină, aud o mașină și ma ridic speriată, Nicolas apare pe ușă cu un buchet de trandafiri, era grăbit și ciufulit.
- Buna, scuze de întârziere, am fost puțin reținut.
- Ok. Asa întârzii mereu?
- Parțial, dar nu erai deranjată, mereu râdeai pe seama mea din chestia asta.
- Bine, pai sunt chiar curioasă cum eram noi, așa ca ai de povestit.
- E o poveste lungă.
Începem întâlnirea cu o plimbare prin gradina cu flori.
- Am fost aici când am făcut accidentul acum câteva săptămâni, iar imaginea ta apărea lângă florile acelea roși, zâmbeai.
- Au fost primele flori care ți le dăduse-m, dar gradina ta deja le avea, iar tu când mi le-ai arătat ai început să râzi, iar zâmbetul tău mă face mereu fericit, a fost momentul când simțeam că te iubesc cu adevărat.
  Mergem pe o mică pajiște, si îmi acoperă ochii.
- Ascultă în jur, incearca să vezi cea ce simți, gândește-te la mine, gândește-te la noi.
  Ascult in jur și încerc să îmi amintesc, dar tot ce îmi apare in minte sunt acele versuri,
     Lacrimi, plăcere, război, pace, creaza, distruge, împinge, trage, câștigi, pierzi, suferi, îți place, vrei, sa pleci, pleci, te întoarce, nu poți să mai crezi nimic din ce face, îți iei viața în piept, nu mai stai ca pe ace, nu-ți mai convine, te cred, ma pierzi sau te pierd.
  Versurile acelea ma fac sa zâmbesc de parcă el îmi cânta în ureche iar glasul lui ma mângâia ușor pe suflet.
- Îmi place glasul tău.
- Glasul meu? Dar nu cânt.
- Atunci de unde vine melodia aceea?
- Cum începe melodia?
- Lacrimi, plăcere, război, pace...
- Se pare că ți-a rămas melodia în minte mai mult decât persoana care o cântă.
- Tu o cântai?
- Da, era melodia care îți plăcea cel mai tare.
  Timpul trecea dar noi nu mai vroiam să plecăm, seara se apropia iar eu trebuia să plec.
După încă o perioadă în care nu știam la cat v-om pleca ne decidem să oprim întâlnirea, plec spre casă, Edy ma aștepta în sufragerie, părea îngrijorat.
- Hey, ești bine? S-a întâmplat ceva?
- Trebuie să îți spun ceva, dar nu țipa. Addam se va muta aici, iar Nicolas se va muta in casa părintească de mâine.
- De ce?
- Siera, din cauza apariției lui Nicolas familia lui a declarat război, Nicolas este un Davila și familia lui îl vrea mort pentru trădare, iar ei sunt in stare sa facă rău oricui, chiar și ție, și nici el nici noi nu v-om permite asta, așa că noi am decis să ne adunăm sa putem apăra persoanele importante.
- Am înțeles, dar de ce nu din seara aceasta? Seara e lunga și este periculos orice moment si de ce Nicolas stă singur în casă părinților si nu cu noi?
- Nicolas știe sa se apere singur, și nu vreau sa stea in aceeași casă cu tine.
- Adică? Ce crezi ca se poate întâmpla?
- Siera, tu ești în grija mea și nu vreau să se atingă nimeni de tine, deja sunteți foarte apropiați deși nu îți amintești de el. Vreau să am grijă de tine.
- V-oi avea, daca toți sunt in pericol atunci pe toți îi v-om apăra, nu îl lăsa singur, te rog Edy.
- Bine, fac asta pentru tine, dar voi fi cu ochii pe el.
 
În jumătate de ceas Addam si Nicolas apar iar Edy le alege camerele, le aranjez și într-o ora deja sunt instalați fiecare în camera lui. Sunt obosită și aleg să ma bag la somn devreme, adorm dar mă gândesc la aceeași melodie de azi.