Amintiri din vechea lume

Un secret din flori.

Siera: 
  Zilele astea ajung să fiu cu un pas mai aproape de revenire. Îmi aduc aminte fiecare pas făcut de la început, dar nu vreau să spun asta până când nu îmi revin total, am bucăți care mă trag in trecut si încerc să trag de ele pana ma orbesc si nu mai pot vedea clar imaginea amintirii.
 
Pășesc ușor către fereastră și dau draperia, lumina soarelui pătrunde în cameră și îmi învăluie corpul cu căldură.
Ma îmbrac în ceva lejer si cobor la micul dejun, vara asta e schimbătoare, lucrurile, locurile si persoanele din jurul meu se schimbă drastic iar eu nu pot ține pasul.
Băieții erau deja la bucătărie discutau nu stiu ce afaceri, iau micul dejun rapid si ies din casă pornind nu stiu sigur unde, doar ma plimb, ajung în parcul din centru si ma apropii de lac.
Imaginea lacului îmi amintește de părinții mei, îmi apare în fața chipul mamei cum îmi zâmbește lângă lac, ma apropii iar zâmbetul acela îmi încălzește inima, o lacrimă se scurge pe chipul meu.
Plec iar, drumul ducându-ma acum spre casa părintească, ușă de sticla era închisă de data asta, iar scările erau luminate de razele soarelui ce cuprindea casa. Urc pe scări iar camera mea se vedea din capătul scării, o trapa era deschisă, dar nu mai o văzusem niciodată, era o ușă care pentru mine era străină.
Urc și îmi dau seama că am ajuns în podul casei, nici o amintire, nimic cunoscut, eram eu si un loc nou.
Lucruri prăfuite și cuti care nu le mai văzusem, deschid una din cuti iar deasupra era o poza, nimic nu părea cunoscut, doar o persoană, Tata, dar erau si 2 capii, doi băieți gemeni cu ochii mari, nu bag de seamă și caut mai departe.
Sub acea poza era o grămadă cu scrisori vechi, iau una din ele și descopăr ce nu credeam, scrisorile erau de la Nicolas.

Buna, draga mea Siera, azi vreau să ști ca, fie-care greșeală, fie-care moment în care ai suferit, am suferit si eu, am vrut sa îți mărturisesc, au fost momente în care plângeam de plânsul tău, și regret, nu vreau să plângi, relația care noi o întreținem v-a dura dacă noi luptam împreună, eu te iubesc si nu renunț la tine.

            Semnat: Nicolas.

Nu înțeleg de ce am în mână o scrisoare de la Nicolas si scrie ce scrie, si ce căuta în podul casei părinților mei?
Sunt nedumerită, vreau să îl sun dar nu mai am baterie, telefonul e deja închis.

Edy: 

O sun pe Siera de o jumătate de oră, are telefonul închis și nu pot da de ea, de dimineață a plecat si nu mai stiu nimic de ea de atunci, nu îmi dau seama unde ar putea fi, îi sun pe Addam si Nicolas, o căutăm toți prin tot orașul.

Siera :
I-au poza si scrisoarea din cutie, ma pregatesc să plec dar alt secret iese la iveală, un plic lucitor îmi atrage atenția și îl deschid curioasă, găsesc un act care mă nedumerea, era un certificat de naștere, a doi băieți gemeni, iau poza înapoi în mână și încerc să clarific situația, pe certificat apare Edward si Maximilian, mai aveam un frate....