Amintiri din vechea lume

Vis sau realitate?

- Hay Siera. Intra.
- Edy, mama si tata ne asteapta, am ajuns acasa, de ce te mai grabesti atat?
- Sunt nerabdator de o seara perfecta in familie.
- Ce frate am si eu.
Intru in camera de zi si mama sta in bratele tatei, ce mult se iubesc, la fel ca doi adolescenti.
- Mama, am adus tablul, unde in punem?
- Deasupra usi de la intrare.
Ma trezesc si vad peretii albi si un pat de spital. Unde sunt? Ce fac aici? Ce s-a intamplat?
Ma ridic usor si observ ca sunt intr-un spital, doctorul vine si ma vede ca nu stau in pat.
- Siera. Ce faci?
- Unde sunt? De ce sunt aici? Unde este Edy?
- Stiu ca ai multe intrebari, daca te pui in pat am sa iti raspund la toate.
Ma pun iar in pat, doctorul incearca sa ma linisteasca.
Azi ai fost rapita de matusa ta, si...
- Matusa, parintii mei, eu i-am omorat doctore, e numai vina mea.
- Nu. Ea a vrut sa te bage vinovata dar nu esti. Ai avut un soc emotional din cauza vestii care matusa ta ti-a dat-o si acum esti la spital. Edy va veni maine sa te externeze, totul va fi bine, linistestete.
- Dar de unde stiti ca nu eu mi-am omorat parintii?
- Pentruca la mine au ajuns dupa accident, ei venise dupa tine la o petrecere si au inceput sa te certe, tatal tau a pierdut controlul si a avut acel accident.
Nu tu ai fost vinovata, nimeni nu este vinovat de acel accident, daca s-a intamplat asta asa a fost scris. Tu si cu fratele tau o sa fiti bine, va aveti unul pe altul.
In acel moment am preferat sa dorm pana cand v-a venii Edy dupa mine dimineata.

Edy:
E dimineata, ma pregatesc sa ma duc la Siera la spital sa o externez, nu stiu ce voi face acum. Siera are o gramada de intrebari dar e foarte fragila, imi e teama pentru ea.
Pornesc spre spital si incerc sa ma gandesc ce sa ii spun.
- Buna dimineata domnule doctor. Cum se simnte?
- E bine. Dar e confuza, i-am povestit cate ceva despre accident dar nu e prea bine sa afle de la mine Edy. Sti ce ai de facut.
- Da. Stiu, am sa vorbesc cu ea.
Ma duc la ea si o vad dormind, doctorul a spus ca a dormit foarte mult dar e bine sa se odihneasca. O i-au si plecam spre casa, tot drumul este liniste. Ajungem acasa iar ea dispare in dormitor, la o ora dupa ma duc sa o verific, doarme iar, ma ingrijoreaza.

Siera:
Sunt in camera mea, urasc faptul ca mi-am pierdut curajul de a vorbi cu Edy, dorm somnul care cred ca ma poate face sa ma calmez.

- Siera. Hay in casa ca ploua.
- Vin acum mama.
- Usor draga mea, o sa fie totul bine.
- Mama, imi amintesc de tine.
- Stiu Siera, credema vei fi bine langa Edy, esti fata mea si esti puternica. Mereu am sa te veghez.
- Mama, e vina mea?
- Nu draga mea, ce a fost a fost ca asa trebuia sa fie.
- Mama, imi pare rau.
Lacrimele mele mi-au inundat fata si am incercat sa o strang in brate, dar a disparut.

M-am trezit transpirata toata tipand, Edy intra in camera mea si ma cuprinde in brate, imi sterge lacrimile care se pare ca nu erau doar in vis.
- Siera esti bine?
- Am avut un vis Edy. Era mama, imi spunea ca nu e vina mea, era intr-o casa mare si luminoasa. Edy imi e teama, de ce mi se intampla mie toate astea?
- Siera. Ai visat casa parintilor?
- Eu...nu..nu stiu.
- Cred ca e timpul sa te duc in trecut, vom merge unde ai copilarit unde ai trait si o sa reusim sa te facem bine, mereu o sa fi bine.
Ma pun inapoi la somn, cu greu am adormit la loc, dar teama de a cunoaste locuri noi ma sperie.

Edy:
Are vise, isi aduce aminte de trecut, de mama, de vechia casa, o sa incerc sa fac totul asa cum trebuie. E sora mea si am sa o ajut cat pot de bine.