Amintiri din vechea lume

Plan fara actiune

Edy :
In seara asta as vrea sa ii pot spune totul. Sa ii pot arata viata ei, sa stie tot fara sa mai lupte pentru a afla. Dar nu pot, viata ei este in mainile mele, nu ar putea suporta tot, doctorii m-au anuntat deja ca daca impactul emotional este prea mare o va afecta, nu vreau sa pateasca nimic, e sora mea, e incapatanata, dar e a mea, daca as putra macar sa ii spun mici parti, dar cred ca am o idee, am sa o ajut, dar nu o sa o ajut. Am nevoie de un intermediar. Dupa ce imi pun un pahar de tarie, singurul lucru ce ma poate face sa ma calmez, imi trece prin cap o persoana implicata in ambele ei vieti. Addam, el e singurul ce ma poate ajuta.
Pornesc spre Addam fara ca Siera sa stie, sper sa nu imi observe lipsa, nu vreau sa imi cunoasca planul.
Il sun si fac o intalnire rapida pentru a discuta, ii stie toata viata deci nu o sa fie nevoie de detalii, merg la locul stabilit si astept sa apara, pe usa intra fara sa atraga prea mult atentia.
- Hey. Ai vrut sa vorbim?
- Da. Am nevoie de ajutor cu Siera. Vreau sa ii povestesti bacati mici din viata ei, doar cat sa o multumesti.
- Asta inseamna sa stau mai mult cu ea si daca stau prea mult pe capul ei o sa isi dea seama ca ceva nu este in regula.
- Nu si daca trebuie.
- Adica?
- Adica trebuie sa stea cu tine din vina mea. Tu doar trebuie sa vi pe la noi pe acasa, la cina la un film. O inviti in oras, la scoala o mai cauti in pauze, si credema daca vede ca scoate ceva de la tine va vrea de una singura sa stea cu tine.
- Bine, accept. Dar daca ceva nu iese bine?
- Totul va fi bine.
Plec spre casa si il las pe Addam sa se gandeasca, cum va incepe planul. Ajung acasa si fac un dus. Ma pun in pat si adorm.
Dimineata ma trezesc si ii fac iar clatite Sierei, mereu i-au placut.
- Neata.
- Neata. Iar clatite?
- Mereu ti-au placut.
- Serios? Nu ma mira, sunt excelente.

Siera :
Plec la scoala, Addam ma conduce, desi el nu face asta de obicei.
- Esti ok?
- Da. Edy ma ajuta mult.
- El mereu te ajuta, era fratele model. Erati foarte apropiati. Chiar cand venea vorba de treburile mafiei fara stirea parintilor vostrii tu iti bagai nasu, mereu erati...
- Stai...Addam, ce se intampla?
- La ce te referi?
- Imi povestesti ceva ce Edy nu ar vrea sa stiu, ma duci la scoala si te comporti ciudat, sunt eu amezica dar tu nu sti sa joci teatru. Opreste, eu cobor.
- Siera eu nu joc teatru am spus si eu asa.
- Minte pe altii, eu o iau pe jos de aici.
Plec spre scoala fara sa inteleg nimic, de ce ar spune Addam ceva ce Edy nu vrea? Mai ales ca aseara am avut o cearta. Orele la scoala mea sunt la fel ca la orice alta scoala, infernale si cu clepsidra oprita, trec orele mai greu decat in infern. La ultima ora ma destind si imi iau liber, plec acasa. Ajung si intru usor sa nu atrag atentia, dar Edy e in camera de oaspeti, normal nu singur.
- Addam? Ce faci tu aici?
- Mai buna intrebarea e ce faci tu aici? Nu ai ora?
- Cuvintele lui Edy imi amintesc ca mai bine taceam si fugeam in camera mea. Curiozitatea asta ce face din om.
- Pai..eu..
- Ok. Dar sa nu devina o obijnuinta ca esti sub aripa mea acum si nu imi permit sa te pierd, nu din nou.
- Addam ce face aici? El nu avea ora, sau e scutit?
- El a venit sa ma ajute ce ceva legat de mafie.
- Te pot ajuta? Din cate am inteles imi placea sa fac asta inainte.
Cei doi ma priveac uimiti si incearca sa gaseaca cuvintele.
- Stiu ca ati pus ceva la cale si cred ca e timpul sa imi spuneti, acum.
- Siera..Addam...
- Nu Edy..nu Addam, ci tu si Addam. Vreau sa stiu de ce l-ai pus sa imi spuna informatii? Nimeni niciodata nu imi spune informatii si culmea Addam imi povesteste cateva iar la cateva ore dupa il gasesc aici cu tine.
- Siera. Edy a spus ca vrea sa te ajute dar nu avea destul curaj sa iti povesteasca.
- Atunci nu vreau sa aflu pana nu isi face curaj. Macar dupa atata timp vreau ca fratele meu sa imi spuna cum eram noi si care era trecutul meu. M-am saturat sa aflu de la straini, vreau ca fratele meu sa prinda curaj, pana atunci nu mai am nevoie de informatii, cum am trait fara ele pana acum pot sa mai traiesc pana fratele meu isi ia inima in dinti si vine sa imi povesteasca.
Plec din casa si ies la o plimbare rapida, sa ma calmeze. Nu vreau sa ma intorc, dar intr-un final va trebui. Plimbarea a fost mai lunga decat planuisem si seara se pune peste oras, ajung acasa iar Edy doarme pe canapea. Urc in camera mea si ma bag la somn, dar inca sper ca pe usa camerei mele va intra el si imi va povesti tot ce am nevoie sa stiu.