Amintiri din vechea lume

Secretul lui Addam

Seara aceasta este prea lungă Addam e la spital Edy doarme și eu stau cu o poză in mâna în patul meu. privesc tavanul jumătate de seară, adorm cu gândurile mele grele.

Addam :
E dimineața iar Siera vrea să vorbim, nu pot să mă concentrez pe nimic, iar gândul că trebuie să îi povestesc cum s-au întâmplat toate lucrurile în viața ei e foarte enervant, iar trebuie să fac ceva fără să știe Edy si nu mai pot să povestesc nimic fără el, a fost si prietenul lui.

Siera:
Dimineața ma ridic din pat si plec direct spre spital cu poza in geanta si multe întrebări în minte, ajung iar Addam părea foarte agitat.
- Buna. Acum avem timp să povestim?
- Nu. Mai întâi vreau sa mergem la Edy.
- Cum? De ce?
- Siera ori facem ca mine ori nu afli nimic.
- Bine, fie că tine, mergem.
Pornim spre casă, era la fel de încordat si foarte neliniștit. Intrăm în casa si Edy era pe canapea, părea uimit de apariția noastră așa de dimineață.
- Buna. Ce este cu voi așa devreme și cu fetele astea?
- Edy, Siera e curioasă în legătură cu persoana din poza aceasta, si nu vreau să afle doar de la mine vreau să fim toți, si tu erai cu noi.
Edy rămâne în picioare lângă canapea si părea că se sperie de tot ce avea de explicat.
- Ce știe până acum?
- Doar ca erau împreună.
- Stai pe canapea si aștepta puțin. Edy pleacă în camera lui, după câteva minute apare cu o altă poză în mână și mi-o arată.
- Il cheamă Nicolas, e un băiat dintr-o mafie diferită față de noi, noi facem trafic de arme, ei sunt cu drogurile, familie noastre au avut mai multe încăierări dar vouă nu v-a păsat, iar noi doi am înțeles asta si v-am ajutat, doar ca tu când ai avut accidentul părinții lui au aflat si de relația voastră și au luat amnezia ca o oportunitate să vă despartă, el nu a vrut dar la amenițat ca te vor omora, a încercat să te apere împreună cu noi, dar din cauza ca tu ai ajuns pe mâinile mătuși noastre treburile s-au cam complicat iar relația voastră nu a mers, a mai încercat de câteva ori să repare lucrurile dar a fost atacat de propria familie, anul trecut a fugit, prima dată la dat dispărut iar acum ceva vreme familia lui la renegat si la dat decedat. Am ținut ceva vreme legătură dar am pierdut-o când a încercat să te caute ultima dată.
- Siera, nu a fost vina lui, te iubea dar el a trecut prin momente grele, ultima dată când am auzit ceva de el era ieșit din țară.
- Și de ce nu mi-ați spus nimic până acum? De ce ați ținut secret faptul că există o persoană care a suferit din vina mea?
- Ai suferit foarte mult la faptul că părinții noștri reali sunt morți, ca tu o credeai pe mătușa noastră mama ta si toate zilele prin spitale, aveai inima prea slaba si nu am vrut sa îți facem mai mult rău.
- Voi chiar nu pricepeți ca mai mult sufăr când îmi ascundeți decât atunci când îmi explicați? Ma faceți pe zi ce trece să am mai putina incredere în voi.
- Siera si daca ai vrea să-l găsești acum nu mai ai cum, e dispărut.
- E dispărut, si te-a iubit dar nu ai cum sa il găsești acum, e o cauză pierdută.
- Si despre mine acum ceva vreme spuneați la fel.
Mă ridic și ies pe ușă, plec spre vechea casă, vreau să mă liniștesc. La ușă de sticla în care încă bate soarele ma cuprinde un fior, ies în grădină și fac pași fără să știu unde ma duc. Colind gradina plina de flori. Îmi apare in minte o melodie de parcă îmi cântă în ureche și îmi pare așa cunoscută.
Lacrimi, plăcere, război,pace, creaza, distruge, împinge, trage, câștigi,pierzi, suferi, îți place,vrei să pleci, pleci, te întoarce. (Krisu kriss- ma pierzi...sa te pierd).

Parca melodia ma liniștea dar nu o cunoșteam, dar o simțeam de parcă mă cuprindea si ma învăluia în versurile ei. Ma pun in leagăn iar imagini cu noi apare lângă o floare roșie, ma apropii si văd un zâmbet larg pe chipul lui, văd iar iluzi, amintiri, văd cum viața vrea sa îmi stiu trecutul si persoanele care contează cu adevărat, vreau sa plec dar un sentiment ma cuprinde, îmi iau gandurile cu mine și plec din casă, urc în mașina, pornesc motorul care îl ambalam din cauza sentimentului de minciună pe care îl aveam pentru toți, viteza mașini era de nestăpânit iar intersecția era aproape, frânele ma lasă iar eu intru într-un motor care avea o viză asemănătoare, cobor si privesc motociclistul, era rănit, sun salvarea iar dupa pe Edy, eram speriată, salvarea ajunge si il duc la spital, Edy ajunge si el într- un final.
- Siera esti bine?
- Eu da, dar el e rănit, l-au dus la spital dar îmi este teamă că nu v-a supraviețui, ce sa fac? Nu am destulă putere să trec si peste accidentul acesta.
- O să fie bine, linișteștete.

Edy:
Siera a avut încă un accident, e speriată, de data asta nu o mai las singură, nu poate să facă față singură.
Plecam spre spital să vedem persoana, eram si eu speriat, dar nu puteam să o las să vadă Siera, era destul de îngrijorată.

Ajungem la spital. Edy vrea să intre să vorbească și cu doctorul, eu intru în salon cu gândul să îl aștept acolo.
Fac primi pași spre patul în care zăcea un om nevinovat din vina mea.
După câțiva pași spre patul lui observ ceva ce mă făcut să încremenesc, Edy intra după mine și se apropie.
- Siera ești bine? Ridică față spre pat și vede si el cea ce mă făcut să lăcrimez.
- Edy, el este...?
- Nicolas....