Amintiri din vechea lume

Poarta trecutului.

Edy :
Nicolas...era prima dată după mult timp când îmi revedeam un prieten si nu era nici locul si nici momentul potrivit. Siera avea iar amețeli, dar fără amintiri, era slăbită și deja erau prea multe pentru o zi. Privesc patul și mă gândesc de ce era acolo, de ce se întorsese în țară, era ceva ce nu înțelegeam, pentru ce veniseră, oare avea probleme?

Siera:
El, este el, care erau șansele să dau chiar peste el? Sunt in ceata total iar camera se învârte de minute bune, Edy e tot în salon la Nicolas si nu stiu cum sa reacționez când se va trezi, dacă se va trezi, ce se va întâmpla, eu nu îmi amintesc de el, nu stiu cum sa ma comport, sunt speriată și cred că nu mai vreau să aflu nimic.

Ma duc in salon si Edy era puțin mai  îngândurat ca mine, părea că se gândește la ceva ce nu vrea ca ceilalți să știe, se citea pe chipul lui ca ceva nu era cum trebuie, ajung lângă el si il scot din transă.
- Esti ok?
- Da. Sunt bine, doar puțin uimit de apariția lui, nu mă așteptam să-l mai văd vreodată iar acum este în fața mea în spital si fara familie.
- V-om avea grijă de el, nu?
- Da, v-om avea.
Seara își face apariția iar noi pornim spre casă, ma gândesc la acelaș lucru de când am ajuns la spital, oare cum era atunci? Atunci când eram noi, când eram unul lângă altul și ne iubeam.

Edy:
Apariția lui nu e un semn bun, trebuie să am grijă de Siera, si sa îl anunț pe Addam de apariția lui.

Dimineața aceasta plec spre spital, ora de vizită e în curând și vreau să-l văd, ajung la spital și merg direct în salon, ma apropii de pat si încerc să îmi amintesc de el, îi privesc puțin chipul și nimic altceva nu îmi pare cunoscut decât zâmbetul lui larg și real. Ma așez în pat lângă el și îl i-au de mână, fioruri reci ma cuprind pe șira spinări, nu plec de lângă el ore întregi.
- Bună.
- Domnule doctor, o să își revină?
- Coma este foarte avansată, este de gradul I si nu știu dacă își v-a mai revenit, dar oriunde exista o fărâmă de speranță, trebuie doar să crezi.
- Cred ca nu mai cred nimic, toți din jurul meu sunt răniți, toți si-ar pune viețile în pericol doar pentru mine iar eu oricât aș vrea sa ii apar nu reușesc, nu stiu ce sa fac sa fie bine, nu am puterea să apăr pe nimeni, nici măcar pe mine, sunt un dezastru.
- Nu esti un dezastru, esti om, esti o fata care luptă și suferă pentru fiecare clipă în care respiră, esti o fata care zâmbește și în momentele grele, așa că zâmbește și speră, nu îți pierde și speranța.

Zilele trec iar eu îl vizitez mereu, zi de zi petrec ore bune lângă patul de spital, nu îmi aminteam deloc de el dar simțeam că trebuia să am grijă de el, simțeam că trebuie să fiu lângă el mereu.
Edy avuseseră grija ca totul să fie în regulă pentru el si sa se facă bine.

Au trecut 3 săptămâni de la accident iar starea lui era aceeași, privesc zi de zi chipul lui si îmi dau seama că el se va trezi, analizele zic nu, dar eu zic da, simt ca așa va fi.
E joi, soare si eu stăteam tot lângă patul acela.
- Oare ție îți place soarele? Oare ne plimbam? Mie îmi place să mă plimb, si îmi place sa rad, îmi place mult să râd. Păcat că tu nu ma auzi, aș fi vrut să fie bine să deschizi si sa ma saluti.
- Buna.
- Te-ai trezit??? Doctoreee.. s-a trezit.
- Nuu, nu țipa, te rog nu țipa, ma bucur sa te văd.
- Nu te ridica, o să fie bine, cum te simți?
- Siera, încă nu îți amintești de mine?
- Știu cine ești, dar nu te cunosc, nu îmi pot aminti nimic de tine.
- Pot macar sa încerc să îți amintesc?
- Poți să încerci.

Câteva zile mai târziu primește externarea și vrea să îi vadă pe Edy si pe Addam, sigur aveau multe de povestit.
Ajunge la locul stabilit pentru întâlnire și băieții deja erau acolo.
- Buna băieți...ma bucur sa va pot vedea din nou.
- Și noi ne bucurăm, ce te aduce înapoi în țară mai ales în orașul ăsta atât de cunoscut?
- Familia ta pun pariu că te așteptau.
- Nu, familia mea nu știe încă. Si sper ca nu v-a afla prea curând.
- Ce faci acasă? Dacă nu este familia poate sunt afacerile.
- Nu mai fac afaceri.
- Atunci?
- Băieți la ce încercați să scoateți ceva ce știți deja?
- Starea Sierei este încă delicată.
- Da, am observat, dar nu mă împiedică să fiu aici, alături de ea așa cum am vrut de la început.
- Poți sa faci asta, dar nu o pune în pericol, atât îți cerem.
- Ar fi ultimul lucru pe care aș vrea să il fac Sierei. Pentru ea m-am întors și aici voi rămâne.