Amintiri din vechea lume

Razboi intre generatii

  Am ajuns. Am ajuns in asa zisa casa, ce o sa fac? Nu stiu cum sa ma comport, nu stiu ce sa spun.
  Intru pe usa casei, waw ce dor imi era de holul asta, eu si cu mama mea l-am decorat, pardon matusa. Inchid usor usa iar din sufragerie apare ea, matusa mea.
- Mama?
- Siera. Unde ai fost? Ce ai patit?
- Am fost...departe. Mama sau matusa te rog spunemi, ce viata aveam? Cine eram? Te rog nu mai suport.
  Lacrimile au inceput sa curga fara voia mea pe obrajii murdari, nu puteam sa ma mai gandeac la nimic vroiam doar sa aud adevarul de la ea, am incercat sa o iau in brate dar a dat cativa pasi inapoi si ma privit atent pregatindu-se sa spuna ceva. Speram ca erau cuvintele care le asteptam.
- Siera. Daca mai pui intrebarea aceea va trebui sa te rog sa pleci.
- Cum? Nu. Nu cred asta. E viata mea chiar nu te gandesti si la mine? Vreau doar sa imi cunosc viata.
- Mi-ai zis matusa deci sti deja adevarul.
- Nu stiu decat o parte dar vreau sa aud adevarul, un motiv pentru care mi-ai ascuns asta. Nu meritam sa stiu chiar nu trebuia sa imi cunosc viata?
- Siera. Inceteaza. Pleaca in camera ta.
  Furia ma cuprinde, dar am o idee nebuna si nu stiu ce se va intampla.
  Urc in camera mea, fac un dus cald si linistitor, ma schimb rapid si imi fac un bagaj mic, imi i-au geanta si ies ca un uragan din camera mea.
- Unde crezi ca pleci? Dute inapoi in camera ta, v-om discuta cand se intoarce tatal tau.
- Voi nu sunteti parintii mei, nu te mai ascult nu ai nici un drept asupra mea.
- Am toate drepturile asupra ta din momentul in care sora mea a murit.
- Nu vreau sa te mai aud, nu vreau sa te vad. De ce imi faci asta?
- Nu iti fac nimic.
  Izbugnesc iar in plans si ies din casa,  imi i-au telefonul si il sun pe Edy. Stiu ca a ascuns cel mai mare secret dar vreau sa aud totul si nu am pe alt cineva. Vreau sa imi cunosc viata, vreau sa incerc sa imi revin, vreau sa stiu cine am fost si de ce am ajuns aici.
- Hey. Buna.
- Buna. Siera....imi pare rau, te rog dami ocazia sa iti explic, sa te fac sa ma intelegi, vreau sa te ajut.
- Bine atunci vino si iama din parc, nu am unde sa ma duc, m-am certat cu asa zisa mea mama si am plecat. Pot sta cu tine o vreme?
- Da normal. Exact ca inainte. Noi doi ca o familie.
- Sau ce a mai ramas din ea.
- Siera. Esti amnezica. Nu sti cum era familia noastra. Tu nu stateai cu parintii, stateai cu mine.
- Cum? Deci nu stateam in casa cu interlopii, dragut.
- Sa inteleg ca sti si asta, parintii nostri nu vroiau sa ne bage in astea pana nu deveneam majori, si desi eu eram major tu nu erai iar eu stateam cu tine, ma implica dar nu atat cat sa ma bage in probleme.
- Ce afaceri de familie avem si noi.
- Da. Eu am cam preluat tot.
- Vino sa ma iei te rog. Vorbim cand ajungi.
  Dupa jumatate de ceas Edy apare si pornim spre casa unde voi locui o perioada.
  Ajungem la o casa mare si luminoasa, intram si vad un dulap cu poze de familie. Ma indrept spre el usor si iau o poza veche in care se pare ca eram doar o capila.
- E poza ta preferata. Tu ai aranjat dulapul acesta cu poze de familie sa iti aduca aminte ca noi suntem o adevarata familie. Se pare ca nu esti asa amnezica, vad ca doctorii se cam inseala.
- Nu exista nici o sansa sa imi revin?
- Nu. Imi pare rau, am incercat tot dar doctorii au spus ca e permanent Siera.
  Ma apropii de Edy si il cuprind in brate, vreau sa imi revin dar tot nu imi pot aminti.
- Aici locuiam impreuna, camera ta este la etaj in capatul holului.
  Ma indrept spre camera mea si intru usor. Vad un pat mare si un birou cu multe carti, un leptop prafuit care nu mai fusese deschis de vreo doi ani, un covor rosu, tapetul era unul inflorat, trandafiri albastri, o fereastra care dadea multa lumina si un balcon plin cu flori. Aceeasi trandafiri albastri, oare ce insemnau.
  Seara aceea dormisem cel mai bun somn din ultimii doi ani, Edy ma vede dormind si ma inveleste. Imi da un sentiment placut si pe care parea ca nu l-am  mai simntit de mult.