Dark haired girl

XXIV

Vineri dimineața, pe la 6, mai exact, eram in fata liceului. Eram rupt de oboseala, dar zâmbetul tău a fost ca un energizant pentru mine.
- Theo! Esti pregătit?
- De fapt, m-as întoarce acasa sa dorm...
- Ok atunci, iti voi aduce un magnet.
Ai zâmbit. M-ai luat de mana si am urcat in autocar. M-am asezat cu Max, prietenul meu, iar tu cu Luiza. Pana atunci nu prea iti cunoscusem cine știe ce prietenii. V-ati întors spre noi in mai putin de 10 secunde.
- Deci tu esti Romeo, eu sunt Luiza, dar dacă o rănești, o sa fiu coșmarul vieții tale.
- Ne-am mai cunoscut...
- De fapt, acum ma vei cunoaște cu adevărat. In 3 zile...
- A da, cred ca eu cobor...
Am început sa radem toti. După ce am mai vorbit putin, am facut schimb de locuri, astfel încât am ajuns unul langa altul. Ți-ai lasat capul in poala mea si ai încercat sa adormi. Am început sa ma joc cu parul tău. Ai adormit repede. Erai asa drăguța. Pana atunci nu imi dădeam seama ce mult te iubeam. Cand eram langa tine simteam mereu o explozie de fericire in interior. Erai bucuria întruchipată. Ma uitam la tine de parca erai cel mai valoros lucru al meu, de fapt chiar erai. Ai deschis ochii pentru cateva clipe.
- Unde suntem?
- Cred ca mai avem vreo cateva ore.
Te-ai ridicat si ți-ai întins mâinele si picioarele. Te-ai uitat apoi la mine si ai zâmbit. Te-ai jucat cu degetele mele pentru cateva minute. Autocarul a oprit la o benzinărie. Jumătate dintre elevi au ieșit si s-au dus să își cumpere mâncare. Tu disparusei printre ei. Eu m-am depărtat putin de autocar si mi-am aprins o țigara. In mai putin de 5 minute ai aparut ca un mic spiriduș ținând in mana doua sandvișuri.
- Iar fumezi?
- Aparent...
- Nu mi-ai spus pana acum, de ce te-ai apucat de fumat?
Am înghițit in sec.
- Pot sa iti spun altădată?
- N-ai încredere in mine?
- In tine am, in mine nu am.
Ai zâmbit, apoi mi-ai luat țigara si ai aruncat-o la un tomberon dupa ce ai stins-o. Am mâncat împreuna si ne-am întors in autocar. Peste inca putin timp am ajuns la pensiune. Dupa ce ne-au repartizat in camere, am avut o ora la dispoziție sa ne pregătim de "activitățile distractive". Eu, ca o persoana distractivă ce sunt, m-am culcat. Diriga fiind si mai distractivă, a venit sa tipe la mine sa ma trezesc.
- Theo!!
- Nu. Nu merg nicăieri. Nu.
- Ba te duci. Ori te duci la călărit ori la plimbare pe munte, mai e si un mini atelier la subsol dacă vrei... haide, te duci!
- Punem pariu?
- Iti motivez 5 absente.
- 10 si o sa par ca ma distrez.
- Poate vrei sa imi amintesc ca ai înjurat-o pe profesoara de germana si trebuia sa iti scad puncte la purtare.
- Călărit sa fie.
Am ieșit fara chef din pensiune si m-am dus spre grajduri. Pe frigul ăla trebuia noi sa ne facem de lucru. Nu era nicio urma de Aimee. Nici Max nu era prin zona. In schimb era Luiza. A venit spre mine ca un glonț. Asa de la distanța pare drăguța. Înaltă, cu parul lung si blond. Cam ca o Barbie din filme...
- Pe unde mama dracului ai umblat? Te-a așteptat Aimee jumătate de ora. Ai dormit ca un porc? Ce ai facut? Idiotul familiei.
Si filmul se terminase...
- Ce călduroasă esti tu. Unde e Aimee?
- Pe munte, prin pădure, te Înșeală cu ursul.
- Minunat. Si... aici ce o sa facem?
- Călărim. Noi caii, sau caii pe noi. Depinde de cat de fragili sunt.
- Aha. Ce profesori sunt supraveghetori?
- Nu cred ca sunt. Adică era profa de desen pe aici, s-a plimbat putin prin grajduri, s-a urcat pe ceva pe acolo si s-a panicat pe acolo, a început sa tipe si nu cred ca au dat-o jos încă.
- Ai chef sa rămâi aici?
- Fa-mi o oferta.
- E un foișor putin mai in spate.
- Eu nu ma culc cu tine.
- Aha, ce rău imi pare.
- Ai ceva mancare.
- In camera.
- Hai mai repede ca imi e frig.
Am luat cipsurile din camera mea si am mers in foișor neobservați. Luiza ca o doamna ce era, și-a pus picioarele frumos pe masa, a deschis o punga de cipsuri, si-a luat telefonul si direct ignor.
- Si ce mai faci? Am întrebat eu
S-a uitat la mine cateva secunde, apoi a revenit la starea de ignor. După ce am fumat cateva țigări, ne-am trezit cu companie.
- THEO SI LUIZA, UNDE TREBUIA SA FIȚI VOI?!
- Doamna profesoara, a început Luiza, tura noastră s-a terminat acum ceva timp, am venit aici sa stam putin jos.
- Aha... Au rămas locuri la atelier, duceți-va si voi acolo, n-aveți voie sa Rămâneți nesupravegheati.
Am plecat bombănind. Cel putin acolo era cald. Ne supraveghea proful de sport care se chinuia sa împletească o brățara.
- Cat talent aveți. Am spus eu așezându-ma langa el.
- Lasa-ma ca imi vine sa ma dau cu capul de pereți. Scorpia aia de diriga-ta nu ma lasa sa plec de aici si deja ma apuca dracii.
- Stiu cum e. Pot sa plec?
- Poți sa stai aici si sa faci brățări ca un bărbat adevărat ce esti. A spus el dându-mi o cutie cu ața.
M-am apucat sa iti fac o brățara. Talentele mele nu erau îndeajuns, dar măcar încercam. Din păcate Luiza apăruse sa imi strice cheful.
- Sa mori tu ca impletesti brățări.
- Taci.
- Nu creeeeed.
- E pentru Aimee...
- Deci tu esti fata in relația voastră?
- Care e problema ta?
- Tu esti problema mea.
- De ce?
- Pentru ca n-am încredere in tine. Simt ca o sa faci ceva cândva s-o ranesti, iar.
- Prima data stii bine ca n-a fost vina mea.
- Hai ma, ma lași cu d'astea? Doar pentru ca ea a zis ca nu e vina ta, nu înseamnă ca asa si este. Înțelege ca ea te-ar ierta orice ai face, pentru ca asa e ea. Iar tu... tu esti o bomba cu ceas. O sa o rănești. Iar si iar si iar. Pentru ca asa este croita relația voastră. Sunteți ca apa si focul, ori ia te stinge pe tine, ori o evapori tu pe ea, varianta a 2-a suna mai plauzibila.
- Iti voi dovedi ca nu este asa. Eu nu sunt asa.
- Cu Elis ai fost.
Cuvintele ei m-au străpuns puternic.
- Ce stii tu despre Elis?
- Suficiente. Am fost vecine.
- Ei bine, a fost altceva cu ea. Si am renunțat la tot ceea ce era legat de ea. Asa ca n-o mai aduce in discuție. Dacă ții la Aimee la fel de mult ca si mine, da-ne o șansa.
A tăcut. Eu am terminat brățara si am ieșit din subsol. Cineva spusese ca s-au întors cei din pădure. Te-am căutat cu privirea, dar nu te vedeam.
- Unde e Aimee?
- E sus in camera profesorilor. Si-a rupt mana.
Am fugit pana acolo. Cand sa intru m-am lovit de diriga.
- Ce-a pățit? Cum si-a rupt mana? E bine? Unde e? Vreau sa o văd.
- Mai ușor. Are o entorsa. Iese imediat. Calmează-te.
- Theo.
M-am întors si Max era in spatele meu.
- Tu pe unde ai umblat? Am întrebat eu
- Am fost cu grupul pe munte.
- Ai fost cu ea? Ce s-a întâmplat.
M-a luat de braț si m-a dus putin mai departe de profi.
- Deeeci?
- Pai... m-a întrebat de ce te-ai apucat de fumat.
- Bagă-mi-as... spune-mi ca nu ai fost un idiot.
- I-am ca te-ai apucat cand erai cu Elis si ca de atunci nu te-ai mai lasat. Apoi ea a devenit agitata si nervoasa si a început sa meargă mai repede, s-a împiedicat si s-a rostogolit printre copaci la vale. Dar nu înțeleg de ce s-a supărat?
- Pentru ca ea crede ca de fiecare data cand fumez imi amintesc de Elis si ca de asta o fac.
- Pai si nu asta e motivul?
- NU!
Ma pregăteam sa tip putin la el, dar tu ai ieșit din camera. M-am dus repede la tine si te-am luat in brațe.
- Aimee! Imi pare asa de rău, e vina mea, dacă...
- Hei, Theo... gata, calmează-te, sunt bine. Nu are rost sa discutam despre ce s-a întâmplat.
Ai refuzat sa mai deschizi subiectul. Seara târziu ne-am adunat toti in camera de zi a pensiunii dau ce era aia. Colegii mei au scos băutura si s-au apucat de distracție. Eu n-aveam cheful necesar știindu-te suparata pe mine. Am venit in camera ta sperând ca imi vei reda cheful de petrecere.
- Spune-mi ca n-ai sa ma pui toată seara sa stau cu aia si sa ii văd cum încearcă, după vreo sticla de absolut, sa coboare scările in maini. Ai spus înainte sa deschid gura.
- Bineînțeles ca nu. Ce doresti sa facem?
- Vreau doar sa stau. In liniște.
- Aveți balcon?
- Da, de ce?
- Hai sa privim stelele.
Ai fost de acord. Am luat o plapuma si am dus-o pe balcon. Era o canapea micuța, dar perfecta. Te-ai cuibărit in brațele mele si am pus plapuma peste noi. Stelele erau asa strălucitoare.
- Imi pare rău ca esti aici cu mine si nu cu prietenii tai.
- N-as da momentele cu tine pentru nimic.
- Parca era Bros before hoes...
- Mda, ei bine ei sunt "tarfele" in ecuația asta. Dacă mi-as petrece seara cu ei, dimineața n-as mai stii nimic si doar as vomita pe diriga sau ceva, asa cu tine, imi voi aminti tot si nu ma va trimite niciun profesor acasa împachetat in ceva cutie. Haide sa lămurim totuși ce s-a intamplat, adică stiu ca te deranjează si nu e chiar asa cum crezi tu.
- Am înțeles ce e. A fost prima ta prietena, încerci sa păstrezi anumite amintiri, chiar înțeleg.
- Nu... adică... m-am apucat de fumat cand eram cu Elis. Dar nu am continuat sa imi amintesc de ea. Pur si simplu... am ales sa nu ma las. Adică ma calmează... si ma tine sănătos psihic.
- Înțeleg.
A fost asa seaca replica aia.
- Hai spune ce ai de zis.
- Dacă te-ai apucat de fumat pentru ea, nu poți sa te lași pentru mine?
Am înghițit in sec. Nu știam ce sa răspund. Tu mi-ai citit gândurile.
- Si tăcerea e un raspuns. Am înțeles.
- Nu, nu e un răspuns. O sa ma las. O sa încerc. Dacă asta te face fericita.
In punctul acela discuția noastră s-a oprit. N-am mai zis nimic restul serii. Am rămas tăcuți in liniștea nopții. Teoretic liniște, ca practic țipau dementii aia. Ai adormit in scurt timp. Te-am dus in camera in pat si m-am pus langa tine. Am dormit împreuna pana cand a apărut Luiza sa se culce. Atunci m-am dus in camera mea. Am fumat o ultima țigara si apoi m-am culcat.

Regret enorm ca n-am mai scris. Am avut niște probleme si mi-a luat ceva sa imi revin. Adică încă nu sunt bine in totalitate, dar măcar acum am starea de spirit necesară sa pot scrie. Sper ca nu v-am dezamăgit sau ceva...