Dark haired girl

XXVI

  Max m-a trezit la 8. Ma simteam groaznic si arătam groaznic. Am facut un dus rece, ciudat, dar nu am simțit nimic, corpul meu încă ardea de nervi. Am preferat sa nu vorbesc cu nimeni. Am fost tăcut si distant pana a fost sa plecam. Tu te agățai de mine încontinuu, dar chiar ma lăsau rece gesturile tale. Înainte sa urcam in autocar, te-am rugat sa ma lași sa stau cu Max. N-am avut chef sa dau explicații nimănui. Am rămas tăcut cateva ore. Am oprit la un restaurant pe la prânz. Toti s-au dus sa mănânce. Eu m-am dus si mi-am luat țigări. Ma uitam in gol si fumam. Ai venit la mine. Erai tensionata, te simteam. Urma o mică drama.
- Parca te lăsasei.
- Parca.
- Pot sa stiu si eu ce ai?
- Adică?
- Adică? Serios? Te-ai trezit ciufut, n-ai vorbit cu nimeni, n-ai mâncat nimic, te-ai prefăcut ca nu exist. De fumat nici nu mai zic... Ce ai?
- Iti pasa?
- Da. Normal ca imi pasa. Dacă am facut ceva... dacă te-am supărat... spune-mi!
- Sunt destul de sigur ca pariul nu implica sa iti si pese de mine.
- Despre asta era vorba? Ai spus pe un ton neutru, ai pufnit si ai facut câțiva pași.
- Da, Aimee, despre asta e vorba!
- Nu vrei măcar sa stii in ce consta pariul?
- Si dacă stiu, si dacă nu, tot nu ma simt bine.
- Era vorba sa ma combin cu tine pana in noaptea balului, chiar si pentru o zi.
- Mi-am pus sufletul pe tava in fata ta, iar tu...
- Eu ce? Ți-se pare ca nu te iubesc? Ți-se pare ca nu imi pasa de tine? Eu am ales sa ramân. Asta nu făcea parte din pariu.
- Nu e vorba de asta. Ma doare, Aimee, chiar ma doare sa stiu asta. Măcar dacă imi spuneai tu. Dar nu! A trebuit sa aflu întâmplator.
- Chiar contează cum m-am îndrăgostit de tine?
- M-a rănit sa aflu.
- Si vrei sa ne despartim sau ce?
-Vreau putin timp. O pauza.
- O pauza? Bine. Anunța-ma cand vei avea chef de mine.
M-ai privit in ochi, iar apoi mi-ai întors spatele. Restul excursiei, ai devenit si tu rece si fara chef de nimic.
Trecuseră deja doua saptamâni de la ultima noastră discuție. Nici nu m-ai evitat, nici nu mi-ai acordat atenție. Ne comportam ca doi străini. N-am idee unde se îndrepta toată chestia asta. Stiu ca încă ma iubeai, dar stiu si ca tu n-ai fi facut primul pas spre o împăcare. Eu, însă, imi primeam pauza cerută. Max se agita in jurul meu si aducea mereu vorba de tine.
- Te comporți ca un copil, Theo...
- Eu măcar nu fac pariuri.
- O îndepărtezi pentru ca a pus un pariu amărât? Chiar ai de gând sa o pierzi pentru asta? Asa egocentrist esti?
- Sunt destul de sigur ca n-ai idee ce înseamnă egocentrist.
- Vorbim despre tine aici, nu despre cultura mea generală. Împăca-te cu ea!
- Ce film o fi la cinema zilele astea.
- Theodor! Eu nu am chef sa vorbesc cu pereții!
- Nici ei n-au chef sa vorbească cu tine.
- O sa regreți. O sa regreți tot. Ea nu e proasta. N-o sa sufere pentru tine la nesfârșit. Ți-o va sufla altul si o sa te adun de prin baruri dimineața. Nu distruge ce ați clădit.
- Parca totuși nu vreau la film.
- Esti o cauza pierdută, frate.
Oare? De ce in toată chestia asta era vina mea? Eu ma îndrăgostisem de tine, iar tu jucai un rol, cel putin la început. Sentimentele mele fuseseră complet sincere. Te priveam ca pe un înger inocent apărut ca prin minune in calea mea. Credeam ca nu te merit, dar aparent tu nu ma meritai. Aveam de gând sa ma despart de tine. Pauza era deja penibila. Mai bine sa se termine totul. Sa rămână povestea noastră doar un vis.