Dark haired girl

Epilog

După ce am citit scrisoarea, mi-am luat jurnalul si un alt caiet. Am transcris tot ce era despre tine pe acest caiet. Vreau sa vezi si tu perspectiva mea.
Orice ar fi, eu te iubesc. Rămâi in inima mea din Septembrie pentru totdeauna.
Iartă-ma pentru tot.
Al tău pe vecie, Theo...
................

Aceasta a fost ultima pagina din caietul lui Theo. In seara aceea, s-a dus la spital la Aimee si i-a citit tot caietul. Știa ca nu ținea de el ca ea sa se trezească, dar spera ca il poate auzi, voia ca ea sa știe totuși cat de mult o iubește.
Timp de o săptămana a venit in fiecare seara la ea si i-a citit din caiet. Cand a venit însă duminica seara, ea nu mai era in camera respectiva. Patul era ca nou. Florile dispăruseră, baloanele, felicitările si caietul.
Disperat, a alergat la doctorul lui Aimee. In cabinetul sau era mama fetei, plângea.
A ieșit din încăpere. Nu știa unde sa se ducă si ce sa faca. Lumea lui se prăbușise. S-a pus pe unul dintre scaune si a început sa plângă.
- Theo...
Băiatul a ridicat capul si a văzut-o pe Aimee.
- Esti... Esti bine...
A îmbrățișat-o si timp de cateva minute a refuzat sa ii dea drumul.
- Am crezut ca te-am pierdut...
- M-am trezit in dimineața aceasta. Doctorii m-au mutat in alt salon. Te-am auzit in toate acele zile citindu-mi din caiet. Presupun ca asta mi-a dat motivația necesară  sa ma trezesc.
- Promite-mi ca n-o sa ma mai lași niciodată. A spus Theo, luându-i mâinile intr-ale sale.
Fata si-a tras mâinile si s-a uitat in ochii lui.
- Nu pot sa iti promit asta. Am vrut sa ma sinucid deoarce nimic in viața mea nu mai mergea bine. Însă... iată-ma... vie. Am primit a doua șansa, vreau sa profit de ea, vreau sa imi iau viața de la capăt. Totul se va schimba.
- Aimee, noi putem sa o luam de la capăt, lăsam totul in urma, uitam tot, o luam de la zero. O sa fie bine, ai sa vezi.
Lacrimi fierbinți s-au prelins pe obrajii ei. Ii era greu, dar știa ca trebuie sa o faca, nu mai putea continua.
- Theo... eu... eu nu mai pot rămâne aici... poate ca ce e între noi se va schimba in bine, dar relația cu părinții mei, cu Luiza, cu Andy si Simone, stresul, vor rămâne exact la fel. Dacă ramân aici, situația asta se va repeta. Imi este foarte greu, dar o sa ma mut.
- U... unde?
-La mătușa mea, in alt oraș. Am vorbit deja cu ea, știe toată situația.
Acum Theo înțelegeam de ce plângea mama lui Aimee. Dupa o pauza lunga, s-a uitat la ea si i-a șters lacrimile.
- Esti sigura ca vrei sa faci asta?
- Da... imi pare rău, dar chiar nu pot sa ramân aici in continuare.
- Înțeleg... Dacă tu esti fericita asa, si eu sunt. Vreau doar sa fii bine.
- Stii ca asta înseamnă fara relații la distanța. N-o sa ne mai vedem, probabil nici nu o sa mai vorbim.
- Este alegerea ta, dacă tu vrei asta, eu sunt total de acord.
Au rămas amândoi tăcuți, ținandu-se de mana. Aimee a mai stat in spital trei zile. In aceste zile, Theo si colegii ei au vizitat-o. Toată lumea știa deja de alegerea ei, toti voiau sa o oprească si sa o convingă sa rămână. Toti inafara de Theo. Știa ca o sa ii fie greu fara ea, dar fericirea ei înseamnă mai mult pentru el decât bunăstarea lui. Totuși, spera ca Aimee sa se răzgândească.
Ziua dinaintea plecării, i-a fost dăruită lui Theo. Fata a stat numai cu el. Au mers in parc de dimineața, apoi la un film si in cele din urma, la o cafenea, cafeneaua la care au mers la prima lor întâlnire. Theo i-a dăruit rochia pe care i-o luase in excursia in care s-au certat. Aimee i-a dat costumul asemanator cu cel pe care l-a probat la castel. Amândoi au început sa râdă cand si-au dat seama ce mult se asemanau.
- O sa imi lipești, mult. I-a zis Theo.
- Si tu mie.
- Atunci de ce pleci?
- Crezi in destin?
- Ce contează?
- Contează... spune-mi, crezi?
- Da...
- Dacă destinul vrea ca noi sa fim împreuna, relația noastră nu o sa se încheie aici. Dacă suntem suflete pereche, o sa ne mai întâlnim si o sa rămânem împreuna.
- Iar dacă nu?
- N-a fost sa fie. Si e mai bine ca am terminat totul înainte sa ne complicam prea mult.
- Dar nu crezi ca am putea sa ne facem noi propriul destin?
- Ba da, dar natura se pricepe mai bine.
Cand si-au luat rămas bun, nu s-au sărutat. S-au ținut in brațe unul pe celălalt cateva minute, iar apoi au plecat, fara sa se mai uite înapoi.
A doua zi, Aimee a plecat la sute de kilometrii de orașul sau natal. A ajuns intr-un oraș nou, cu oameni noi, unde urma sa o ia de la capăt. După cateva luni, a devenit o persoana noua, si-a facut prieteni noi, dar cel mai important, era fericita, chiar dacă ii era dor de Theo. Rochia si caietul aveau sa ii păstreze amintirile cu el.
Luiza, după ce a aflat totul, s-a depărtat de Theo. Făcuse cea mai mare greșeala cand s-a băgat in relația lor. Si-a schimbat total anturajul, ba chiar s-a mutat in alt liceu. N-a mai îndrăznit sa mai vorbească cu Aimee sau cu Theo.
Părinții si frății lui Aimee au simțit pe pielea lor greșelile făcute. Andy n-a mai îndrăznit nici măcar sa ridice glasul la o fata. Simone si-a recăpătat sora, dar si-a pierdut cea mai buna prietena. Părinții ei nu si-au mai certat copii pentru Greșelile făcute. Au renunțat sa încerce sa ii mai controleze. De fiecare data cand vorbeau cu Aimee, ii reaminteau ca notele nu conteaza, fericirea ei este cea mai valoroasa.
Theo a renunțat la fumat. A renunțat la toate viciile. S-a reîntors in trupa de teatru si si-a dat toată silința sa exceleze la scoala. In scurt timp si-a schimbat si cercul de prieteni. Fetele nu se apropiau de inima lui asa cum o făcea Aimee, dar le dădea tuturor șanse si nu a mai încercat sa le compare cu ea.
Totuși, n-a renunțat niciodată sa se gândească la fata lui cu parul negru, care se alfa la mare distanța de el, dar pe care încă o iubea si spera sa o vadă iar.

Asta a fost. Multumesc ca ați citit pana aici, acest capitol este dedicat tuturor cititorilor mei fideli. Va iubesc si ma bucur ca sunteți aici.