Dark haired girl

XLIII

Spre seara, am ajuns acasa si m-am culcat. Eram terminat. Înainte sa apuc sa adorm, mi-a sunat telefonul.
- Theo? Sunt Simone, sora lui Aimee.
- Simone? S-a întâmplat ceva? Aimee e bine?
- Nu stiu cum sa spun asta, dar nu e bine. De sun de la spital, a luat o supradoza de pastile si este in coma. M-am gândit ca ar trebui sa stii, nu am mai spus nimănui momentan. Am înțeles ca v-ați despărțit, dar totuși, stiu ca ea încă ținea la tine si probabil ca si tu ții la ea.
- Pot sa vin sa o văd?
- Momentan n-au lasat pe nimeni sa o vadă, n-au stabilizat-o încă. Stii cumva de ce ar fi facut asta?
- N... nu... la ce spital e? O sa vin acolo imediat.
- Cel din centru. Te aștept aici, etajul 3 sala 2.
M-am îmbrăcat cu viteza luminii. Am avut pastilele alea in mana... cum de nu mi-am dat seama? Mi-a zis adio si ca ma iubește, iar eu am lasat-o sa plece. Puteam sa o opresc...
Am ajuns la spital in jumătate de ora. Am vorbit cu Simone putin. Mi-a povestit cum te-a găsit in pat leșinata. Credea ca dormeai, dar te striga si tu nu te trezeai. Tremura toată si se plimba de colo colo.
- E numai vina mea... de cateva saptamâni imi tot zicea ca nu se simte deloc bine si ca vrea ca totul sa se termine... am crezut... ca e doar obosita... mai devreme n-am vrut sa o ascult, am țipat la ea sa termine cu toate dramele astea, iar mai târziu cand am vrut sa imi cer scuze... ea... de ce n-am ascultat-o... Am crezut ca după faza de acum 2 saptamâni totul va reveni la normal, credeam ca s-a liniștit.
- Ce s-a întâmplat atunci? De ce a lipsit de la scoala?
- A vrut sa fuga de acasa, n-a reușit, s-a lasat cu țipete, certuri, a stat o zi încuiată in camera ei, n-a mai vrut sa vorbească, abia si-a revenit.
- Înțeleg...
- Sunt o sora groaznica, mai rea ca Andy...
- El unde e?
- La cantina siptalului. Poți sa te duci sa vezi ce face? Eu ma duc sa o caut pe mama.
După ce am întrebat vreo 3 asistente pe unde este mai exact cantina, am reușit sa ajung si sa-l găsesc pe Andy.
- Andy, esti Ok?
- Theo? Ce cauți aici?
- Simone m-a sunat. Repet întrebarea, esti Ok?
- Sora mea e jumătate moarta, tu ce crezi?
- Sincer sa fiu nu ai dat vreodată semne ca iti pasa de ea.
- Oricât de mult as vrea sa te contrazic, stiu ca am fost un frate oribil. Chiar in dimineața asta am țipat la ea destul de rău, nici nu mai stiu exact de ce.
- Te ce te comporți asa cu ea? Toate astea pentru faza aia cu prietenul tău cel mai bun?
- Ti-a zis despre asta? Mereu am știut ca n-a fost vina ei, iar idiotul ăla si-a luat bătaia bine meritata. Nu stiu dacă ai observat, dar eu sunt foarte răsfățat.
- E, nici chiar...
- Ce dragut esti tu... Ba sunt. Si asta pentru ca mereu toată lumea s-a purtat cu mănuși cu mine si nimeni nu m-a contrazis sau înfruntat. Asa era si Aimee cand era mai mică. Mi-am dat seama de asta cand ea a fost socata ca nu o cred ca nu s-a dat la prietenul meu. Nu concepea ideea de a nu avea dreptate si de a nu fi eu de acord cu ea. De atunci am încercat sa fiu mai dur cu ea, sa o pregătesc pentru viața oarecum. Totuși, am cam uitat ca e sora mea si am exagerat de multe ori. Am si lovit-o de cateva ori, n-am știut cum sa ma mai comport ca un frate si... am ajuns aici. Imi pare rău, pentru tot, sper pot sa ii spun si ei asta. Hai sa vedem dacă putem sa intram sa o vedem.
După vreo ora, ne-au lasat sa te vedem. Erai extrem de palida si respirai destul de greu. Am rămas langa tine in tăcere. După jumătate de ora, Simone si Andy au plecat acasa. Mama ta a rămas langa tine nemișcată. Intr-un final, s-a ridicat si a venit spre mine.
- E târziu, du-te acasa.
- Ramân aici pana se trezește.
- Theo... starea ei e critica, du-te acasa.
- N-o părăsesc. Măcar acum sa fiu langa ea. Dacă as fi fost mai atent cu ea... dacă...
- Termina. Nu te învinovăți aiurea. E vina mea. Eu sunt mama ei. Eu trebuia sa fiu langa ea mai mult ca oricine. Am pus prea multă presiune pe ea cu scoala si notele mari. O sa... o sa fie bine. Du-te acasa, te rog. Poți sa o vezi oricând, dar trebuie sa te si odihnești.
Am ieșit din salon. M-am dus acasa. Nu cred ca am fost singurul care a avut o noapte albă. Nu te învinovățesc pentru alegerea luată. Toată lumea era oarecum împotriva ta. Înțeleg ca te-ai simțit sub presiune si abandonată de cei dragi.
Imi pare rău...

M-a cam lovit o febra si e posibil sa nu pot publica toate capitolele in seara asta... va promit ca veți avea cartea gata pana maine seara.