Dark haired girl

Scrisoarea

Draga Theo,

Te-am iubit, te iubesc si te voi iubi mereu. Totuși, acum iti spun adio. Probabil in acest moment sunt sub pământ cu jumătate dintre rudele mele plângând peste mormântul meu ca niște persoane jalnice. Da, am ales sa ma sinucid. Nu este vina ta sau ceva, ma rog, este putin, dar au mai contribuit si alții. Chiar m-am saturat de tot. Nu mai pot sa trăiesc in societatea asta toxica. Am îndurat suficient. Mi-a ajuns. Am înțeles ca ma lupt cu morile de vânt. O sa încep sa iti povestesc cum a fost relația noastră din perspectiva mea.
Te știam dinainte sa înceapă liceul. De fapt, Luiza mi-a zis de tine. Înainte sa intru la liceu, ea mi-a zis de tine si despre "cat de bun" esti. Intr-o zi, ne certam ca nu sunt eu destul de "adolescenta", in traducere, ca n-aveam iubit. Atunci i-am zis ca pot sa imi fac iubit oricând vreau si pe oricine vreau. Astfel, am ajuns la pariul de a ma combina cu tine. Vreau sa stii ca atunci cand ne-am văzut pentru prima data, la întâlnirea aia a bobocilor, n-aveam idee cine esti, dar te-am plăcut de atunci. Apoi însă, am aflat mai multe despre tine. N-aveai chiar cea mai buna reputație. Iar Andy... a început sa imi țină teorii sa nu-l fac de ras prin liceu si sa ma găsească prin bai cu cine știe cine. Mi-a zis de tehnica băieților de a agata fete pentru pariuri, in fine, am decis sa am mai multă grija cu tine. Apoi am aflat cat de dragut si de treaba esti. Seara balului a fost minunata, adică partea pe care am petrecut-o cu tine. Între timp, Luiza imi bagă in cap tot felul de porcarii despre tine. Intr-un fel sau altul, am ajuns împreuna.
Cand m-ai înșelat de Halloween, cand se presupunea ca fusese numai vina lui Andy, am aflat ulterior ca Luiza ii spusese ca tu nu esti fidel si ca ar trebui sa fii testat. Stii deja cum s-a terminat faza asta.
In excursie m-am distrat grozav. Mi-ai oferit momentul romantic din filme. Dar apoi... in fine, te-ai supărat pentru o idioțenie. Te-am înțeles, te-am lasat in pace. Ai exagerat cu supărarea ta, dar am îndurat. Sa nu crezi ca a fost zi in care sa nu ma gândesc la tine si sa nu ma învinuiesc ca te-am îndepărtat. După acele zile, atunci in parc cu Max, mi-am dat seama ca tu nu ma meritai, ca orgoliul tău era mai mare pentru iubirea pentru mine. Ii spuneam lui Max despre tot ceea ce simteam, ma enervasem destul de rău. El m-a luat in brațe sa ma calmeze, iar hormonii lui de adolescent l-au facut sa ma sarute. Bine ca ai apărut tu in momentul ăla si nici nu m-ai lasat sa iti explic. Ai plecat, iar relația noastră a luat sfârșit. Zile întregi mi-am chinuit sufletul. Nopți albe pline de plâns. Le-ai simțit? Nu prea cred. In timpul asta, trebuia sa ma concentrez si pe scoala. Mama continua sa imi explice zilnic cat de mult trebuie eu sa ma chinui sa am note mari sa intru la nu stiu ce facultate de la mama naibii. Chiar crezi ca imi pasa mie in acel moment? Nu. Devenisem ușor ușor irascibila si terminata psihic. Dar nu vedea nimeni.
Cand te-ai decis ca ma vrei înapoi, ca pe o jucărie ce fusese aruncată la gunoi si de care iti aduceai brusc aminte, in sufletul meu s-a dus o lupta grea. Întrebarea grea era: pe cine iubesc mai mult, pe tine sau pe mine? Chiar puteam sa uit totul asa de ușor si sa ma întorc la tine? Sa uit toate momentele in care imi venea sa urlu de durere? Nu prea. Poate e greu de crezut ca ma simteam asa, dar iubirea te poate macina prin interior. A apărut si Luiza care mai nou te plăcea, zic mai nou pentru ca eu abia aflasem, ca ea te plăcea de luni bune. Am început sa va urasc pe amândoi. Mi-ați mutilat sufletul. Totuși, i-am zis ca eu nu mai simt nimic pentru tine si ca o pot ajuta oricând sa fie cu tine. Însă exista un pret. După ce v-ați cuplat, am îndepărtat-o de mine. Era mai bine asa, oricum nu mai avea nevoie de mine.
Imi pare rău ca s-a ajuns aici. Cred ca iti dai si tu seama ca nu putem sa mai construim o relație după tot ce s-a întâmplat. Pot sa iert, absolut tot, dar sa uit... sa uit cum m-am simțit... sa uit cat de mult m-a durut sa te pun pe tine înaintea mea... sa va pun pe toti de fapt. Am încercat sa va mulțumesc pe toti. Am încercat sa te fac pe tine fericit, am încercat sa o fac pe Luiza fericita, sa-l fac pe Andy fericit, in ciuda momentelor in care a țipat la mine si da, momentelor in care m-a lovit, un adevărat model de frate ce este el, am încercat sa o fac fericita pe Simone, care este fata perfecta, fiica perfecta, cea care a facut toate chestiile posibile si care a ridicat standardele mult prea sus, am încercat sa imi fac Fericiți părinții, dar pe mine nu m-am facut fericita.
Am încercat totul, am încercat sa rezist, dar înțelege-ma ca nu am mai putut. Nici calmantele alea nenorocite nu m-au mai ajutat. Iartă-ma ca renunț. N-am mai scris alta scrisoare. Am vrut doar ca tu sa stii tot. Nu vreau sa mor degeaba. Vreau sa stii ca te-am iubit intr-adevăr. Te-am iubit asa mult ca n-am mai putut sa trăiesc fara tine, dar nici cu tine nu se mai poate. Asa ca voi muri cu mine.
Te rog sa iti gasesti o fata drăguța care sa te merite, dar sa o meriți si tu. Sa o iubești, sa ai grija de ea si sa o înțelegi. N-o compara cu mine, de fapt, nu te mai gândi la mine. Poate o sa iti fie greu sa ma uiți, de aceea nu iti cer asta, iti cer doar sa nu te gandesti la mine. Trăiește-ti viața, fii fericit. Ii las aceasta scrisoare lui Max, deoarece vreau sa te împaci cu el, sau măcar sa il ierți. Eu v-am iertat pe toti.
Adio, dragul meu, te iubesc enorm si vreau sa fii fericit!
                                       Cu drag, Aimee!

Multumesc extrem de mult esentadeprimavara pentru ca m-ai ajutat cu acest capitol, esti minunata! Va multumesc si vouă, dragi cititori. Mai urmează un epilog. Am zis ca voi posta acest capitol duminica, e cam miercuri, dar chiar n-am putut sa-l scriu. O sa mai așteptați putin si pentru epilog.
Btw, am început o noua carte, Otrăvește-ma. Poate treceti si pe acolo.