Dark haired girl

XXXIV

Asa cum am zis, voiam sa vorbesc cu tine. Ti-am dat mesaj sa ne vedem in parc. Te-am așteptat cam jumătate de ora, cand am vrut sa plec, ai apărut.
- Aimee...
- Theo... De ce tot alegi tu sa ne complici amândurora existența? Am avut o poveste frumoasa, dar s-a terminat. Tu ai facut aceasta alegere, iar eu ti-am respectat-o. Înțelege ca eu vreau sa imi revin si sa o iau de la capăt cu altcineva, iar tu ma rănești in mod constant.
- Sunt un prost... stiu... Vreau sa ne fie bine, dar simt ca nu te mai pot tine langa mine. Tu vrei sa pleci pe alt drum... De ce s-a ajuns aici? Eu nu pot sa rezist la toate astea. Mai ales ca stiu ca inima mea e a ta si ca tu n-o sa mai fii a mea, iar eu n-o sa mai pot iubi pe altcineva.
- Mintea ta bolnava imi cere... mult prea mult... Arunci in aer niste vorbe goale. Ai avut o multime de motive sa ma lași, dar de fapt n-ai avut niciunul! S-a terminat totul, las-o asa. Renunța la tot. Focul s-a stins de mult timp... tu ai ales drumul asta, urmează-l.
- Amândoi am facut greșeli. Hai sa ne iertam... Pentru tine poate e prea greu sa ma iubesti... Eu sunt cel cu care.. fara motiv o sa te certi mereu. Învață sa ma ierți... Regret! Dar asta nu schimba chiar nimic, dacă tu nu vrei sa ma ierți. Eu te-am iubit, tu ai gresit si m-ai tradat, te-am facut sa suferi, stiu. Nu ai fost singura care a plâns cu lacrimi amare, dar nici eu nu vreau sa fiu singurul care spera sa ne împăcăm. Te iubesc...
- Nu pot. Chiar nu pot. Te rog, lasa-ma...