« Capitolul II »

38 1 0
                                    

- Scuza-ma! Nu am vrut sa te ranesc. Spune el..." Acest baiat este total superb"
- Nu...nu face nimic...mie imi pare rau. Sunt in intarziere si ...ma fastacesc si nu stiu ce sa mai zic.
- Esti noua pe aici? Ma intreaba incercand sa imi stranga geanta si telefonul care se dezmembrase de tot.
- Cam da...spus si ii multumesc pentru lucrurile stranse. Trebuie sa ajung la secretariat.
- Te conduc eu..se invita el. " wow...nu credeam ca o sa fie atat de politicos"
- Mersi. Apropo, Cleo! Imi pare bine! Spun si ii intind mana.
- Matt . Ce dobitoc sunt. Spune si incepe sa rada. Are un zambet atat de alb...dintii perfecti si tenul ca un copil mic. Ochii albastrii se holbeaza la mine vazand ca nu zic iar nimic. Ma trezeste la realitate o mana pe umar.
- Heei! Ce faceti voi doi aici? Ma intorc si dau de o "zeita" ...atat de frumoasa si plina de ea. " Nu exista liceu sau scoala fara uscaciunile ei" ma gandesc eu si zic:
- Eu intarzii. Si plec fara sa imi iau ramas bun. Ce rost avea? Eu noua si ciudata...ea frumoasa si probabil populara liceului. Nu vreau sa am probleme. Baiatul..defapt Matt e chiar dragut...dar ...intru in secretariat si imi iau cursurile. Bun. Azi biologie. Ce urasc eu cel mai mult. Intru in clasa...bineinteles ca profesoara deja intrase. Intru cu emotii si cu speranta ca o sa fie cuminte si intelegatoare.
Chiar asa a fost. Ma prezinta, imi da manualul si ma aseaza pe singurul loc liber - langa un baiat (ciudat) .
- Buna ! Ii zic...nu imi raspunde..cred ca am vorbit prea incep si poate nu m-a auzit.
Restul zilei decurge normal. Fara peripetii..tot monoton. Acelas lucru de care am parte mereu. Ultima ora fiind sportul raman printre ultimele care se schimba.
- Hei! Aveam de gand sa ma prezint de la inceputul orei. Elena. Imi pare bine. Poti sa-mi spui si Ely. Ma uit la fata din fata mea si imi dau seama ca azi la ora de biologie era si ea fix in spatele meu.
- Buna! Cleo...noua fata . Si incepem sa radem.
-Am fost si eu candva asa si stiu ca e greu...
- Mersi ca vrei sa ma ajuti. Viata e mai frumoasa cu prieteni. Facem schimb de nr de telefon si iesim din sala . Nici nu deschid usa bine ca dau de Matt.
-Hei, nu te.am mai vazut de azi la 1. Imi spune el si imi trece o mana peste umeri. Incotro mergi?
- aaa...ma duc acasa..stau pe strada Victor's nr. 25.. dar sa stii ca ma descurc si singura. Nici nu tetmin bine propozitia ca se aude un zgomot puternic din spatele liceului si toti ne ingramadim sa vedem ce se aude. Eu raman putin in urma si observ o persoana care se indreapta in directia opusa. In niciun caz nu era interesat de ce s-a intamplat in spatele liceului. Baiatul care nu mi-a raspuns la ora dr biologie ( sau poate am zis eu prea incet) . Si il urmaresc...chiar vreau sa stiu ce ascunde...

Red (Românã) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum