Red (Românã)

<< CAPITOLUL XIX >>

                    Sunt treaza de aproape 20 de minute. Nu imi pot lua privirea de la el. Defapt nici nu stiu daca au trecut 20 de minute sau 2 ore de cand stau intinsa pe burta si privelistea mea este doar chipul lui.

Incep sa il mangai cu mana dreapta pe fruntea care incet incet incepe sa se incrunte si incerc sa-mi tin echilibrul cu cealalta mana. Nu as fi vrut sa il trezesc ...dar tare imi doream sa ii sarut buzele rozali. Ma gandesc la noaptea trecuta care pentru mine a fost un haos total. Alcoolul si-a spus cuvantul, ametindu-ma si facandu-ma sa o iau razna cu totul. Parca totul in capul meu s-a intamplat intr-o fractiune de secunda, fara sa mi se ceara voie.

Zgomotele din sufragerie ma fac sa imi revin din gandurile mele si il trezesc si pe Klaus. Stiu sigur ca i-am zis Jenei sa nu vina acasa cateva zile, mintind-o ca raman cu fetele la mine pentru cate nopti si nu vrem sa fim deranjate. Nu suport sa mint pe cineva. Ma doare asa de rau ca nu pot sa-i explic situatia in care m-am bagat, dar sigur nu ramane asa.

       - E Jack! Sopteste Klaus care acum este in picioare langa pat si isi trage tricoul de aseara pe el. Cobor eu si vorbesc cu el. Nu are rost sa mai cobori si tu.

        - Ce ? In niciun caz. Mai bine ma duc si vorbesc eu cu el si tu ramai aici. Ar fi mult mai bine. Plus ca deja m-am gandit la ce o sa-i spun si in plus nu il cunosti cum il stiu eu. Adaug lasand capul in jos.

        - Serios? Tu il cunosti mai bine? Cleo, ma striga pe nume si se aseaza langa mine in pat. Imi ridica fata cu cateva degete si adauga : singura diferenta intre noi este ca tu l-ai intalnit la o cofetarie si ai petrecut cateva ore in ziua aceea. Nu face pe  interesanta ca nu iti merge. Spune si se ridica din pat. Ma uit la el si nu am ce sa-i spun. Oricum totul s-a dus de rapa intre mine si Jack.

            -Bine! Spun eu si ma ridic din pat luandu-mi ceva comod pe mine. Mergem amandoi.

       Ma simt de parca as avea 5 ani si ma duc in fata parintilor sa imi ispasesc pedeapsa. Mai ales ca faptele pe care le-am facut le regretam cel mai mult, ma asteptam la o pedeapsa enorm de exagerata. Gen...sa ma faca sa ma simt prost in fata celor doi baieti, sau si mai rau...Jack sa nu mai vorbeasca niciodata cu mine..
     

          Cobor treptele si cand ajung in sufragerie, Jack disparuse. Eram cu ochii atintiti spre canapeaua care stiam sigur ca aseara Klaus la lasat si acum nimic. Nu mai era nimic.

           -Ma duc in bucatarie il anunt pe Klaus care incearca sa isi dea seama de ce s-a intamplat.

            Intru in bucatarie si bineinteles ca dau de Jack la masa cu un castron de cereale in fata lui.

             -Hei! Buna dimineata! Cum te mai simti? Il intreb eu putin cam derutata de prezenta lui la masa , stiind si avand in minte imaginea cu mine si cu Jenna cum mancam la ea.

               -Nu prea stiu ce sa zic. Pot sa spun doar ca imi pare rau de ce s-a intaplat. Stiu doar ca m-a luat de cap de cand am plecat cu tine pe coasta aceea  si mi s-a taiat firul.

                 Ma uit la Jack cum  se tine de cap si putin cate putin scoate acele vorbe pe gura. Nu imi vine sa cred ca el nu isi mai aduce nimic aminte.

             -Nu inteleg! Nu iti mai aduci aminte de nimic? Intreb eu vrand sa fiu sigura.

              -Sigur, chiar crezi ca te-as mintii? Imi pare rau daca ti-am stricat petrecerea. Poate daia am si zis  sa nu vin la pretrecere, stiind ca o sa iasa asa. Crede-ma ca nu era in plan sa iti fac petrecerea..

               -Termina! Nu te mai scuza. Nu ai de ce sa te scuzi, petrecerea a decurs normal, totul a fost bine. Problema a foat doar cand pe tine te-a luat rau de tot capul si nu am mai avut ce sa facem decat sa te punem pe canapea si sa asteptam sa fi bine. Incerc sa-l mint si gandindu-ma daca procedez corect. Poate cu alta ocazie o sa-i spun adevarul, dar momentan e mai bine asa.

              -Klaus, prietenul meu e si el aici. Adaug...poate ai vrea sa faci cunostinta cu el.

               - Stai! Nu mi-ai povestit de el. Si eu, noi, am crezut ca suntem impreuna. Ce vrea sa insemne toate astea?  Se ridica de la masa si pare mai incruntat cand Klaus intra in bucatarie si ma apuca de mijloc lipindu-ma de el si facand sa ii simpt pieptul lipit de spatele meu.

                - Prietene, povestea asta s-a terminat. Imi pare rau sa te anunt , dar Cleo si cu mine formam un cuplu din inainte sa o fi cunoscut. Deci practic, tu nu ai stat niciodata cu ea. Viata merge inainte, stii si tu asta. Klaus termina de spus discursul sau tiunfator si ma strange mai tare in brate.

       Jack nu spune nimic, doar se uita in ochii mei si incearca sa inteleaga daca tot ce s-a intamplat intre noi a fost o mica aventura. Aprob din cap si privirea mi se atinteste spre podeaua care luceste. Simt cum toata mila si dezamagirea imi preseaza creierul. Nu as fi vrut niciodata sa fiu in locul lui. Jack trece pe langa mine, spre iesire si se aude decat usa trantita in urma lui.

        Ma intorc spre Klaus si il privesc in ochii. Dor si iubire. Atat pot citi in ei. Si asta e cam tot ce conteaza acum.

        -O sa-i treaca daca cumva te ingrijoreaza starea lui Jack. Imi spune el foarte liniar .

         -Mie frica....soptesc eu.

          -Frica pentru ce ,Cleo?

          -Ca poate intr-o zi o sa pleci si o sa ma lasi balta , din nou...

          -Asculta-ma! Aproape tipa la mine si imi fixeaza fata in asa fel incat ochii nostri sa faca contact, palmele lui findu-mi sprijin. Nu o sa te mai las, nu o sa te mai parasesc niciodata, promit si orice ar fi, langa mine niciodata nu o sa-ti fie frica, nimeni nu o sa-ti faca rau. Iti promit , Cleo!

        Felul in care mi-a soptit numele la final, ma facut  sa ma cutremur..