« Capitolul III »

44 1 0
                                    

Sunt in spatele lui...nu isi da seama ca il urmaresc...mai bine. Daca ma prinde nici nu stiu ce as putea sa ii zic. Suntem pe o strada pe care nu o cunosc. "Nu am fost niciodata pe aici, sa vezi ce o sa ma certe Jena daca aude de asta" . Merg in continuare si incerc sa retin pe unde am venit. Ajungem langa o casa parasita si ma bag langa un tufis. El in schimb ridica o piatra de jos si o arunca direct in geamul de la parter. " E nebun? Ce naiba vrea sa faca?" Nicio alarma, nimic. Intra pe geam si in 2 minute e afara cu ceva in mana. Sunt prea departe si nu imi dau seama. In schimb peste cateva momente se indreapta spre garaj si il deschide. " E clar...stie casa, a luat probabil cheile" . Se aude un motor.
- Ce naiba? Ma aud strigand..apoi imi pun mainile la gura.
Iese din garaj cu un Mustang rosu vechi...si nu il mai vad.
Sunt singura pe strada, tocmai am fost faptasa la un furt, asta bineinteles daca nu este casa lui. Dar si chiar asa, sunt multe la jumate. "Baiatul asta chiar e ciudat" .
A doua zi bineinteles ca nu m-am putut trezi si am lipsit la prima ora. Nici nu am intrat bine in scoala ca Elena a sarit pe mine cu intrabarile:
- Ieri unde ai plecat asa dintr-o data?
- Scuze...a trebuit sa plec acasa repede. Ce s-a intamplat?
- Masina lui Klaus a luat foc, dar asta nu e tot. Matt a intrebat de tine. Si Elena incepe sa chicoteasca.
-Cine e Klaus? Intreb eu facand unele conexiuni.
- Klaus este...si ma trage usor spre ea si imi sopteste la ureche : unul dintre cei mai frumosi baieti din liceu, in schimb este un ciudat, nu baga pe nimeni in seama...defapt il stii, e colegul tau de banca la biologie. "Fuck, acum incepe ca aceasta poveste sa fie mai incurcata" . Intru la ora de matematica. Mintea imi sta cu gandul la Klaus, cum de poate sa fie atat de ravnit de unele fete dar el este defapt un nesimtit. Nici nu stiu daca sa ii spun Elenei sau nu ce am vazut aseara. O sa creada ca sunt o nebuna. Incerc sa ma linistesc si sa fiu atenta la ce preda profesorul. Dupa ora ma doare foarte rau capul si nu ma simt in stare de urmatoarele ore asa ca decid sa plec. Ies din scoala. Soarele imi bate fix in ochii. Simt ca mi se inmoie picioarele...incerc sa gasesc o banca. Ajung la una si caut in geanta o sticla de apa. Incerc sa imi revin..nu vreau sa fac o chestie mare de tam tam incat sa ies in relief.
Dintr-o data simt ca soarele nu mai este pe mine si ma uit in sus. Vad o umbra neagra. "Klaus ! "

Red (Românã) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum