Red (Românã)

« CAPITOLUL VIII »

    Au trecut 3 saptamani.  Trei saptamani in care nu am mai stiut ce inseamna singuratate. Klaus venea in fiecare dimineata la mine si mergeam impreuna la scoala. Ultimul an...nicio agitatie. Mergeam bine cu invatatul. In schimb eram agitata din alta cauza. Klaus isi facuse dusmani. Ii devastau casa si tot ce avea. La scoala era mai retras cu mine ca sa nu atraga atentia...ma proteja. "Nu mi-as permite sa te pierd" imi spunea el in fiecare zi...nu imi spunea tot adevarul..nu imi povestea decat ca e periculos si nu vrea sa ma bage si pe mine in problemele  lui...dar nu intelegea....nu integea ca vreau sa il ajut..poate chiar aveam cu ce. El se bucura doar ca eram eu bine. Si atat.
   
    Suntem amandoi la mine in pat si radem. Povestim si ne simtim bine unul cu celalalt.

  - Mai e o saptamana pana la bal. Spune el. Cu cine te duci? Si isi intoarce capul spre mine cu o fata serioasa. "Sper ca glumeste"

   - Nu ma duc la bal decat cu tine. Ii spun eu si ma ridic in fund ca sa par mai serioasa. El isi pune capul in poala mea...se comporta ca un copil. Ii bag pana prin parul lui, nu se agita si nu ii pasa ca ii stric freza...in schimb ii place..il simt cum isi relaxeaza muschii.

   - Nu merg. Spune el scurt de parca nu ar mai exista o alta explicatie dupa.

   - Bun, nici eu nu ma duceam. O sa ne uitam la niste filme . Spun entuziasmata si deja ma gandesc ce filme am putea vedea.

   - Nu pot...o sa fiu plecat din oras. 
Raman nemiscata. El isi da seama si se ridica in fund. Se asteapta la o reactie proasta din partea mea. Dar nu...o sa astept sa continue..motivul pentru care pleaca este? Ridic din sprancene si isi da seama ca trebuie sa continue.

   - Am o treaba. Nu pot sa-ti spun. Raman uimita. Nu ne cunoastem de ieri...plus de asta ne-am apropriat destul de mult. Ar putea sa spuna "ce treaba" are.

  - Stii ce? Eu m-am saturat sa vii cu aceeasi scuza mereu. "Nu pot sa-ti spun", il imit eu. Trebuie sa imi spui. Gandeste-te ca ma doare cand imi ascunzi anumite lucruri. Eu iti spun tot, tu de ce nu faci la fel??

   - Pentru ca nu e treaba ta. E fix problema mea si nu vreau sa te incurci si tu cu problemele mele. Trebuie sa ma intelegi. Intr-o zi o sa-ti explic tot. Promit.

   - Poate o sa fie prea tarziu sa imi mai explici.

   - Poate. Spune el si iese din camera mea.

   Raman in patul meu ...singura si incep sa analizez situatie. Bun, nu poti sa te deschizi la suflet unei persoane dupa 3 saptamani. Dar eu cum am putut sa o fac? De ce incearca mereu sa ma protejeze? De ce lucru mai exact?....adorm plansa..ii simt lipsa ..imbratisarea lui calda...lipseaste..

   Ma trezesc de dimineata cu o durere ingrozitoare de cap. Probabil de la plans.
   Ma imbrac pentru scoala si cobor la masa. Jena era acolo si deschide bratele  pentru o imbratisare vazandu-ma plansa . Stia ca nu are rost sa ma intrebe ce s-a intamplat aseara. Probabil a tras cu urechea la toata discutia noastra. Astept sa vina Klaus...in schimb...nimic...il sun dar nu-mi raspunde . Plec singura spre scoala...