PROLOG

5.1K 227 8
                                    

Aud un zgomot puternic venit din faţă, apoi îmi văd toată viaţa trecând prin faţa ochilor.
Realizez că eram într-un accident . Voiam să văd în ce stare este tata , dar nu puteam spune nimic , însă sunt împinsă afară din maşină de către el.
- Carla , pleacă de aici ! aud vocea tatălui meu cum se stinge, rămânând blocat în maşina noastră , nereuşind să mai iasă din ea înainte să fie strivit acolo..
Încep  să plâng , dând drumul lacrimilor ce ameninţau să cadă pe obrajii mei reci
- E numai vina mea , nu trebuia să mergem la bunici dacă nu insistam eu .
Sunt luată pe sus de către poliţiştii care au ajuns  surprinzător de repede , încercând să îl salveze pe tata , dar era deja prea târziu ...

PsihologulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum