Psihologul

☆Capitolul 21☆

Dedicat luiVarry3101

HARRY POV:

Mă uit la televizor liniştit în timp ce Ana pregăteşte  masa.
Sunt întrerupt de soneria telefonului meu.

- Alo!

- Bună fiule! Ce faci?

- Bine mamă, pe acasă. Tu ce faci?

- Cu treabă ca de obicei. Ai auzit ce a pățit Mia, mama Carlei? spune cam tristă

- Nu. Ce s-a întâmplat?

- A fost lovită de o maşină şi a decedat. Săraca de Carla, acum nu mai are pe nimeni. spune mama aproape plângând

Nu mai spun nimic şi închid imediag telefonul.
Urc în dormitor şi îmi iau un hanorac şi telefonul, apoi cobor îm sufragerie.

- Scumpule, unde pleci?

- Până la mama.

- S-a întâmplat ceva?

- Nu iubito, totul e bine. spun şi o îmbrățişez

- Te iubesc! spune ea privindu-mă

- Şi eu te iubesc! spun şi ies imediat pe uşă

Urc în maşină şi mă îndrept spre Carla.
După 10 minute de mers am ajuns şi cât ai clipii am ajuns în casă.
Pare că nu este nimeni acasă, dar nişte suspine îmi atrag atenția.
Merg în direcția din vare se aud şi ajung în fața băii.
Ciocăn în uşă de 3 ori, însă nimeni nu răspunde. Mai încerc încă odată şi cineva răspunde de pe cealaltă parte a uşii.

- Lasă-mă, Laura! spune plângând

- Carla, deschide imediat uşa! spun speriat de starea în care se află şi de ce ar putea face  .Dacă nu deschizi uşa o sa o sparg!

După câteva secunde de aşteptare, uşa se deschide şi eu intru în baie cât ai clipii

Rămân blocat pentru câteva secunde datorită imaginii din fața mea.
Îngerul meu plin de sânge şi răni...s-a tăiat..

- Ce a fost în capul tău? De ce te-ai tăiat?

- Am cedat. spune plângând

- Ce vrei să spui? spun trist

- Am vrut doar să merg acolo lângă ei...să fim din nou o familie fericită. Atât am vrut..

Îi ascult vorbele şi simt cum mi se rupe sufletul.Nu merita toate aceste nenorociri.
Caut disperat niste bandaje sau orice m-ar putea ajuta să îi dau primul ajutor

- Nu vreau să te mai gândeşti la aşa ceva, bine? Mama ta ar fi vrut să treci peste, nu să te sinucizi.

Mă aşez lângă ea cu nişte bandaje pe care le înfăşor în jurul rănilor ei de pe mână imediat după ce le curăț. Mă uit în ochii ei în care mă pierd pentru câteva secunde şi mă apropii încet de ea

-  Harry? spune evitându-mă

- Ce e? spun dezamăgit

- De ce ai venit aici?

- Am aflat de mama ta şi am zis să vin să te ajut... să fiu lângă tine. 

- Şi de unde ştiai unde locuiesc? întrebă confuză

- Păi scria destul de clar în fişa ta...şi pe lângă asta o cunosc pe mama ta, adică mamele noastre erau prietene

- Mulțumesc că ai venit! spune şi mă îmbrățişează

- Nu mai plânge, bine? spun  şi îi şterg o lacrimă

- O să încerc. spune şi îmi zâmbeşte

- Acum încearcă să dormi, bine? spun în timp ce o duc în pat

- Bine.

Mă apropii din nou de ea şi sper să nu mă mai refuze şi de data asta. Văd că nu mai spune nimic şi îmi presez buzele de ale ei, formând un sărut perfect. O privesc în ochi şi mă pierd pentru a nu ştiu câta oară

- Noapte bună, iubito! spun şi o sărut pe frunte. Ai grijă de tine!

- Noapte bună, Harry!

------
Ies din camera ei şi mă tot gândesc la acel sărut.
Are cele mai moi buze pe care le-am sărutat vreodată. E aşa de perfectă

    Ce tocmai ai spus cretinule? Nu îi poți face asta soției tale. spune conştiința mea dragă
    Stiu, dar pur şi simplu nu îmi pot lua gândul de la ea...

Mă urc în maşină şi conduc până acasă,  gândul fugindu-mi la îngeraşul pe care l-am lăsat singur suferind. Aş vrea să fiu lângă ea acum, dar e foarte complicat.

Ajung în fața casei şi parchez maşina pe alee, apoi intru încet în casă.

- Hei scumpule!

- Hei iubito!

- Unde ai fost? Şi nu mă minții! spune țipând . M-a sunat mama ta şi nu ştia de ce ai închis telefonul. A spus şi că nu eşti la ea, deci unde ai umblat?

- Am avut o problemă la birou şi nu voiam să te supar. Iartă-mă că nu ți-am spus adevărul. spun trist

- Of, idiotule. Te iubesc! spune şi mă îmbrățişează

- Şi eu te iubesc!

Urc în dormitor, îmi fac un duş şi mă bag la somn. Mâine va fii o zi lungă.

______

Hei îngeraşilor!
O să postez azi două capitole. Sper să vă placă şi acest capitol❤
Astept păreri❤❤
Love all❤