☆Capitolul 53☆

1.1K 48 2
                                    

Mă aşez pe pat şi îmi verific telefonul, în speranța că aveam un mesaj de la Harry, dar nimic.
Mă întristez imediat şi îmi dau seama că a uitat de mine...
Mă gândesc să îi dau eu un mesaj, dar nu vreau să par enervantă.
După foarte mult timp de gândire îi dau un mesaj şi stau în pat aşteptând să răspundă.

"- Hei! Cum se simte?"

Au trecut 15 minute şi nu am primit nici măcar un semn.
Chiar atât de neimportantă sunt?
O lacrimă îmi părăseşte ochiul şi alunecă pe obrazul meu.
Chiar atunci uşa se deschide şi pe ea intră Laura.

- Hei! Voiam să...  Carla! Ce e cu tine? Ce s-a întâmplat?

- Cee? Nimic, serios.  

Nu îi pot spune despre Harry şi nimic legat de el.

- Haide, ştii că îmi poți spune orice. spune şi se aşează lăngă mine pe pat, apoi mă îmbrățişează

O altă lacrimă îmi alunecă pe obraz şi o îmbrățişez mai strâns.

- Uşurel, sunt aici pentru tine! spune ea

Îmi aduc aminte când mama făcea acelaşi lucru cu mine. Îmi spunea exact la fel.

- Mulțumesc, Laura! spun eu

- Hei, de ce îmi mulțumeşti?

- Pentru că eşti aici şi vrei să mă ajuți.

- Mereu o să fiu aici şi nu trebuie să îmi mulțumeşti. Bine?

- Bine. spun şi o îmbrățişez din nou








Heii! Scuze că postez abia acum, dar am fost cam ocupată şi promit că mă revanşez.
Sper să vă placă!  Aştept păreri şi ce credeți că se va întâmpla mai departe.
Love all❤❤❤

PsihologulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum