Psihologul

⚫Capitolul 11⚫

Mă aşez înapoi la masă unde înfulec câteva clătite cu ciocolată, apoi mă ridic de la masă împreună cu Laura şi ieşim pe uşă.

- Deci, unde mergem? întreabă ea nerăbdătoare

- Păi eu aş spune la Mall, ce părere ai?

- Ce bine mă cunoşti! spune începând să râdă

- Dacă nu eu, atunci cine? spun şi eu începând să râd alături de ea
Mergem în garaj de unde iau maşina mamei, apoi mergem spre mall.

După câteva minute de mers ajungem în fața clădirii şi intrăm fără să mai stăm pe gânduri.
Mă uit la sutele de haine din jurul meu, însă o rochiță de un albastru închis îmi  atrage atenția.
O iau şi intru în cabina de probă.
Îmi venea perfect.Mă schimb înapoi în hainele mele şi decid să o cumpăr.

Ies din cabină şi mă uit după Laura, însă nu o văd.
Merg la casă unde plătesc rochia şi apoi continui să îmi caut verişoara.

Unde ar merge ea?  Hmm...la raionul cu pantofi, desigur.

Mă îndepărtez încet de locul de mai devreme şi pornesc către raionul cu pantofi.
Mă uit prin tot mall-ul, dar este de negăsit.
Mă dau bătută şi ies din clădire, îndreptându-mă către maşină.

O zăresc pe Laura vorbind cu un băiat, însă nu îl pot vedea, stă cu spatele la mine.
Mă apropii încet de ei, apoi răbufnesc.

- Ce mama naibii faci? Te-am căutat ca o proastă prin tot mall-ul  , iar tu stai aici  şi vorbeşti cu băieții de parcă  nimic nu s-a întâmplat?  spun repede, ignorând prezența băiatului. Aproape că uitasem de el.

Nimeni nu mai spune nimic, aşa că mă întorc cu fața spre băiat şi rămân blocată.

- Tu ce cauți aici? spun aruncându-i o privire urâtă

- Tocmai ce vorbeam cu verişoara ta. Este vreo problemă? mă întreabă băiatul privindu-mă atent

- Nu, Harry, niciuna. spun ignorându-i şi intrând în maşină

Primesc un apel de la mama, însă nu îi răspund şi ignor orice sunet din jurul meu.
Liniştea este distrusă de mama, care mă apelează din nou.

- Ce e? spun revoltată

- Scumpo, de ce nu răspunzi?

- Nu am auzit telefonul, bine? Spun mințind

- Bine. Voiam să mă asigur că sunteți ok. Laura ce face?

- Stă cu un prieten.

- Deja şi-a făcut prieteni? spune uimită

- Se pare că da. spun privind spre geam, unde îi văd râzând împreună

- Ok, scumpo.Ne auzim acasă.

- Pa, mamă !

- Pa, scumpo!

______
Apel încheiat

Mi-am lăsat uşor capul pe geamul maşinii închizând ochii, ignorând persoanele din jurul meu.

Uşa maşinii se deschide, pe ea intrând Laura. Se aşează pe scaunul din dreapta şi mă priveşte speriată.

- Carla, eşti bine?

- Da, de ce nu aş fi?

- Nu ştiu, pari supărată...  spune cu vocea stinsă

- Nu am nimic! spun dur

- Bine, cum spui tu..

Îmi fixez privirea la drum, bag cheile în contact şi pornim spre casă.
Drumul a fost foarte liniştit, niciuna din noi nespunând nimic.

După 15 minute de mers, parchez maşina în fața casei, apoi cobor luând plasa cu rochia în mână şi intru în casă.

O găsesc pe mama în sufragerie uitându-se la un serial care sincer nu prea mă atrăgea.
Urc în camera mea, unde mă aşez pe pat şi adorm instantaneu.