Criminala din mine (Ben Drowned f.f.)

Capitolul 1

Lucy pov.

Stateam intinsa pe patul din camera mea si priveam tavanul umplut de postere cu anime-uri. Stateam pur si simplu si...ma gandeam...Ma gandeam la viata mea de pana acum. Am niste parinti super, traiesc intr-o casa destul de mare, am o curte imensa, invat la un liceu bun, ma inteleg cu toata lumea si ei se inteleg cu mine. Am o viata minunata!

Salut! Ma numesc Lucy Karlsson si am 17 ani. Locuiesc intr-o casa mare din Florida alaturi de parintii mei mult iubiti:Eren si Linda. Seman foarte mult cu parintii mei, nu doar la aspect, ci si la personalitate. Am parul brunet, la fel ca tata si ochii albastrii, la fel ca mama. Sunt destul de mica de statura, asta e partea mamei si sunt indrazneata de cele mai multe ori, partea tatei.

-Lucy! Vin-o pana jos, te rog! Aud vocea mamei cum ma striga.
-Imediat!
Ceva mi s-a parut ciudat in vocea ei. Nu era la fel de vesela ca deobicei. Acum e mai...trista.
Cobor incet scarile si ma asez pe fotoliul din sufragerie si astept ca parintii mei sa spuna ce au de spus.
-Lucy, avem ceva important ce trebuie sa iti spunem.
-Ce este?
-Lucy, stim ca nu o sa-ti convina insa...te vei muta la alt liceu.
-Poftim?! Dar de ce?
-Trebuie sa ne mutam in alt oras din cauza serviciului.
-Dar...ce voi face acolo? Cum ramane cu prietenii mei? Cum ramane cu Saya, cu Zeck, si cu Mark? Nu-i pot parasi!
-Ne pare rau scumpo, insa...nu avem alta solutie.
-Cand ne mutam?
-Peste 2 zile.
-Pff...fie. O sa...vad eu cum le spun.
-Lucy, esti in regula?
-Da, nu-ti face griji. Doar...speram ca voi putea sta mai mult cu ei.
Urc scarile si intru direct in camera mea privind fereastra melancolica. Doar 2 zile...O sa-mi fie greu sa le spun. Oftez zgomotos si aprind ecranul telefonului. Este 1:37... Cred ca ii voi intreba daca ies afara.
Cobor la parintii mei si ii intreb daca e in regula, iar dupa ce primesc acordul ii sun pe prietenii mei si merg sa ma pregatesc. In jumatate de ora ne intalnim in parc. Intru in baie si fac un dus destul de rapid. Apoi imi infasor un prosop in jurul corpului si intru in camera sa-mi caut niste haine. Am ales o pereche de blugi albastrii si o camasa gri in carouri. Ma imbrac apoi imi usuc parul. Imi iau o geanta in care pun telefonul, portofelul si castile apoi cobor la parter unde ma incalt cu o pereche de bascheti bleo si mi-am luat la revedere de la parinti. Am iesit pe usa si am inceput sa merg incet spre parc. Nu era prea departe de casa mea, deci aveam timp sa ajung. In 10 minute ajung in parc si observ ca sunt asteptata.
-Tu ne zici sa nu intarziem si tot tu intarzii? Rade Zeck care statea rezemat de un copac. Zeck este un baiat de 17 ani, inalt, roscat cu ochi caprui. E mereu pus pe glume si uneori poate devenii foarte violent.
-Eh...E ceva normal la ea. Spune Saya cu un zambet larg. Saya este o fata scunda de 17 ani cu parul lung, vopsit in mov inchis, ochi albastrii si pielea deschisa la culoare. Este foarte creativa si ii place foarte mult sa isi vopseasca parul in diferite culori, in general mov.
-Ce ti-a luat asa mult? Intreaba Mark vizibil amuzat de remarcile celor doi. Mark este un baiat de inaltime medie cu parul saten si ochii negrii. In general este destul de retras, insa cand e cu noi este glumet si vesel.
-Pai...Am vrut..sa...admir...privelistea, deoarece cine stie cand voi mai putea vedea blocurile si magazinele si oamenii depresivi care merg pe strada in drum spre serviciu. Poate e ultima oara, nu aveti de unde sti!
-Am...bi..ne? E clar ca ai patit ceva. Spune Saya suspicioasa.
-Eu? Sa fi patit ceva? Doamne, nu!...N-am nimic. Spun zambind nevinovat insa fata ma citeste prea bine.
-Da, ai patit ceva. Spune mai repede ce ai pana nu te fac sa scuipi adevarul!
-Of, te urasc cand ma citesti asa.
-Serios Lucy, ce-ai patit?
-Of...se pare ca trebuie sa va spun, ha? Bine...Nu cu mult timp in urma, mai exact, o ora si ceva, parintii mei m-au chemat jos sa-mi spuna ca in 2 zile ne...mutam in alt oras.
-Poftim?! Sar toti pe mine si incep sa ma zguduie si sa ma roage sa nu plec.
-Incetati sau plecati si voi undeva!
-Dar de ce te muti?
-Cica au treaba cu serviciul si n-au incotro.
-Dar mi-ai promis ca vi cu mine sambata la cumparaturi! Se smiorcaie Saya luandu-ma de maini. Sti cat de mult ador cumparaturile!
-Prieteni, nu avem timp de plans si de smiorcait! De aceea v-am chemat aici, ca sa ne petrecem ultimele zile cat mai stau aici impreuna. Asa ca terminati cu smiorcaitul si hai sa mergem la distractie!
-Yaaay!
*peste cateva minute*
-Lucy, unde mergem?
-N-am nici cea mai vaga idee...
-Stiu! Hai la cumparaturi! Ultima data cand am fost am vazut o camasa perfecta pentru voi doi, baieti!
-Nu avem de ales, nu?
-Noup...
-Fie...Mergem la mall.
-Yaaay!

Restul zilei am petrecut-o impreuna cu prietenii mei cei mai buni la mall. Am probat haine, i-am imbracat pe baieti in rochii si le-am facut poze care au ajuns direct pe Facebook. Am facut mai multe poze in diferite momente amuzante. Am fost sa mancam, am vazut un film si ne-am jucat cateva jocuri video. Si uite asa m-am intors acasa la ora 20:42 obosita, cu memoria plina de poze si incarcata cu plase de cumparaturi. M-am bagat direct la somn fara sa ma mai schimb si am intrat in lumea viselor mele tampite.

----------------------------------------
Saluuut! Ce faceti? Tot pe watt? Ei bine, asta e primul capitol. Pareri, ceva? No? Oke...
Plictisitor, huh? Desigur. Doar la inceput e asa, stati linistiti.
Ei, mi-ar placea mult daca mi-ati lasa o parere in comentarii si daca ati apasa pe steluta aceea ca sa stiu daca sa continui cu cartea sau nu. Next-ul il pun cel mai probabil maine. Nu uitati sa le ziceti si prietenilor de carte. Mai vorbim, Paaa