Criminala din mine (Ben Drowned f.f.)

Capitolul 8

-Si se tot poarta ciudat. Cred ca imi ascunde ceva.
-Ei bine...Baietii sunt foarte ciudati. Uneori e greu sa-ti dai seama la ce se gandesc sau ce vor sa faca. Cat despre Ben...nu stiu ce sa zic. Pana acum nu a venit la mine sa vorbim si nu mi-a spus nimic despre el. De fapt, nu prea vorbeste cu lumea. Pana sa vi tu statea mereu singur cu mintea in benzile lui desenate sau in jocurile lui video. Eu zic sa ai incredere in el. Iar daca chiar iti ascunde ceva, cel mai probabil o sa iti spuna candva. Doar ai rabdare.
  Clopotelul ne intrerupe iar pe hol incep sa se auda pasi grabiti.
-Mai bine te-ai duce si tu in clasa ca sa nu intarzii. Data viitoare cand mai patesti ceva sa vi la mine sa vorbim, bine?
-Am inteles. O zi buna!
-La fel si tie!
Am iesit din biroul ei si am fugit si eu spre clasa fix inainte sa intre profa pe usa. Am rasuflat usurata cand am vazut ca am ajuns la tanc. Ben insa a incercat sa afle ce am vorbit cu doamna Wilson toata ziua. Iar cand am ajuns la mine acasa am asteptat sa treaca de casa mea dupa mi-am aruncat ghiozdanul in spatele casei si am fugit pe drum. Am incercat sa ma ascund in spatele copacilor si prin tufisuri dar e mai greu decat arata la TV!
 
   Ben pov.

  Dupa ce am lasat-o pe Lucy la ea acasa am pornit spre padure, insa am un sentiment ciudat. Simt ca cineva ma urmareste. Ma tot intorc dar nu vad pe nimeni. Aud pasi, vad umbre, ma intorc si strada e pustie. Inebunesc cumva?!
   In fine. Incerc sa ignor toate acele lucruri si continui sa merg prin intuneric pana la padure. Hmm...am chef de o vanatoare. Poate gasesc niste persoane in padure. Ajung la cabana mea din mijlocul padurii si imi las ghiozdanul inauntru apoi imi iau un cutit la mine si plec prin padure. Din nou acel sentiment ciudat. De data asta aud si respiratia accelerata. Ma uit in jur si observ o silueta. Ma indrept spre ea si vad un baiat inalt de vreo 15 ani. Ies din tufisuri si ascund cutitul la spate.
-Buna. Te-ai pierdut?
-Off, slava cerului, credeam ca o sa mor aici. Da, m-am pierdut. Ma poti ajuta te rog?
-Oh, sigur. Te voi ajuta...sa-ti gasesti drumul spre moarte. Spun si simt cum ochii mei devin negrii cu pupila rosie si incep sa-mi sangereze. Pe fata imi apare un zambet sinistru si scot cutitul de la spate. Baiatul tipa si vrea sa fuga dar il prind de gat si il strang puternic.
-Unde pleci? Abia a inceput distractia. Spun si incep sa rad isteric. Il trantesc pe baiat de pamant si incep sa-i fac taieturi pe tot corpul. Ii bag cutitul in ochi si il scot, dupa care ii tai limba si ii retez degetele. El incepe sa urle de durere zbatandu-se in propriul sange, ceea ce ma face sa zambesc. Ii bag degetele in nas si in urechi apoi ii despic burta si incep sa-i scot organele si sa le imprastii peste tot pe jos. Ii bag matele in gura si il strang de gat apoi ii scot inima din piept care inca mai misca si incep sa ma joc cu ea. Deodata ma opresc. Aud un fel de chitait din spatele meu si niste pasi  departandu-se incet. Zambesc gandindu-ma ca e o alta tinta si arunc inima. Ma ascund in tufisuri si o vad. E scunda, bruneta si sta cu fata in palme. Un zambet imens mi se formeaza pe fata si sar pe fata care strigă cand ma vede plin de sange. Ma pregatesc sa ii fac o taietura ca de inceput dar ma opresc la un centimetru de fata ei.

  Lucy pov.

  L-am pierdut. Unde poate fi? Am auzit un strigat de baiat si m-am gandit ca e el. Fug in directia de unde am auzit tipatul si ma opresc cand vad scena. Un baiat era mutilat de catre un criminal ce radea haotic. Erau organe si sange peste tot. Un mic chitait imi scapa printre buze si imi acopar fata cu palmele cand vad ca se opreste. Incerc sa-mi stapanesc lacrimile insa deodata sunt izbita de pamant si simt cum criminalul se tranteste peste mine imobilizandu-ma. Isi apropie cutitul de fata mea eu inca cu ochii inchisi asteptand sa fiu strapunsa de catre lama insa nu simt nimic. In schimb o voce cunoscuta si socata imi inunda urechile.
-Lucy?! Imi deschid ochii speriata si il vad in fata mea pe Ben plin de sange fiind gata sa ma strapunga cu cutitul. Insa era schimbat. Ochii lui albastrii au devenit negrii cu pupila rosie si ii curgeau lacrimi de sange.
-B-Ben?! Ce se intampla? Ce e cu tine? Ce e cu ochii tai? Si ce naiba i-ai facut tipului aluia?!
El isi pleaca capul si se da de pe mine ajutandu-ma sa ma ridic.
-Eu...imi pare rau.
-Ben, ce-ai patit? Asta nu esti tu.
-Ba da, Lucy. Eu sunt. Vezi tu...intamplarea ta din generala...eu eram acela. Si da...eram mort, dar cumva am inviat si m-am trezit intr-un cosciug sub pamant. Din fericire am reusit sa ies si m-am mutat din acel oras. Nu stiam ce s-a intamplat cu mine. Nu tineam minte nimic. Dar cand mi-ai povestit acea intamplare mi-ai deschis ochii.
-Dar...tu esti un criminal?
-Da...fac asta pentru a scapa de impulsurile ucigase. Deobicei nu stau in preajma oamenilor pentru a nu mi se trezi impulsurile acelea ucigase si ai omora. Asa ca fac asta pe ascuns pentru a nu o lua razna. E ca un fel de medicament pentru minte.
-Si ochii? Sunt destul de sigura ca aveai ochii albastrii.
-Pai...nici eu nu stiu care-i faza cu ei. De fiecare data cand omor pe cineva mi se fac asa. Poate e pentru ca am murit si am reinviat sau...habar nu am.
-Da...de ce nu mi-ai spus?
-Ca sa nu te sperii de mine si sa ma ignori.
-Ben, sti doar ca nu as face asta.
-*Ofteaza* Vin-o! Te duc acasa.
-Stai, ce? Nu! Asteapta.
-Nu Lucy, e periculos aici si nu vreau sa patesc iar ca azi.
-Ce-ai patit azi?
-Cat ai fost tu in biroul psiholoagei s-au luat iar niste tipi din clasele mai mari de mine si era sa ii omor din cauza acestui impuls.
-Aaa...inteleg. Dar, cum ai inviat?
-Nici eu nu stiu... M-am gandit multa vreme la asta, am cautat si in carti si nu am gasit nimic. Am decis totusi sa renunt si sa ma bucur ca traiesc. Apropo, tatal meu mai e in inchisoare?
-Sincer, nici nu stiu. Presupun...De ce?
-Intrebam doar.
  Am stat tacuti tot restul drumului iar cand am ajuns i-am multumit lui Ben ca m-a adus pana acasa si am intrat in casa sa meditez situatia. Sunt prietena si colega cu un criminal care traieste in padure...ok...asta chiar e ciudat. Sigur nu visez? N-am inebunit, nu?

----------------------------
Buna! Iata inca un capitol din mirobolanta mea carte...in care
postez foarte tarziu pentru ca scriu capitolele si dupa uit sa le mai postez si imi amintesc abia seara si...ati inteles voi. :)))
Oricum, am o intrebare pentru voi. Sa mai continui cartea? Sincer habar nu am daca sa mai continui sau nu deoarece habar nu am unde vreau sa ajung cu ea. In fine. Stiti ce aveti de facut. Paa