Criminala din mine (Ben Drowned f.f.)

Capitolul 15

   Andrew isi ridica cutitul de jos si se apropie de mine incepand sa-mi plimbe cutitul in fata.
-Ce-ai zice sa mi te alaturi? Daca imi indeplinesti o cerinta ai putea avea toata planeta la picioare. Imagineaza-ti doar cata putere ai avea asupra ta indeplinind doar o cerinta simpla.
-Sub nici o forma.
-Si daca ti-as da puterea sa il reinvii pe Ben? Ai accepta?
Oare sa am incredere in el? Adica...l-a inchis pe Alex intr-o cusca, l-a omorat pe Ben...e un ticalos. Si totusi...
-Ce trebuie sa fac?
-Lucy, nu!
-Prea tarziu! E de partea mea acum. Si tot ce trebuie sa faca este sa te omoare.
-Ce?! Lucy, doar nu ai face asta, nu?
-Imi pare rau. Andrew, te rog elibereaza-l si lasa-ma sa il omor singura.
-Cum doresti. Acesta apasa pe un buton de pe telecomanda lui eliberandu-l astfel pe Alex apoi iese afara.
-Ai cinci minute.

In momentul in care a parasit incaperea Alex m-a luat de bluza si m-a ridicat in aer.
-Ce naiba e cu tine?! Doar nu i te alaturi, nu?
-Lasa-ma jos idiotule! Soptesc ca sa nu ma auda cel ce ne astepta.
Nu ma alatur lui, doar il pacalesc. Am de gand sa il omor.
-Si cum vrei sa faci asta?
-Uite care-i planul...

Dupa cateva minute Andrew intra in depozit si zambeste cand il vede pe Alex mort langa Ben. Eu tineam cutitul in mana fiind manjita de sange si stand pe jos in genunchi langa acesta.
-Sa inteleg ca nu ti-a dat prea mari batai de cap.
-Oh, nu am avut nici o problema. Acum, ce urmeaza?
-Foarte simplu. Te voi duce la baza mea si te voi antrena ca sa devi una din noi.
-Una din noi?
-Da. Tu, impreuna cu alti cativa oameni imi ve-ti indeplini cerintele de a omori sau a urmari anumite persoane. Simplu, nu?
Spune venind in fata mea si privindu-i pe cei doi din colt.
-Desigur. Insa mai intai, vreau sa-ti dau ceva.
-Sa-mi dai ceva? Ma intreaba fara sa se intoarca.
-Da...
Atunci scot cutitul de la spate si il injunghii in piept.
-Asta e pentru ca l-ai omorat pe Ben si ai incercat sa te joci cu noi.
-C-Cum indraznesti?! Se rasteste la mine si ma loveste in stomac facandu-ma sa ma dau cativa pasi in spate.
-Nimeni nu ma invinge! Nici macar o fata slaba ca tine!
-Dar un criminal priceput? Atunci Alex se ridica de jos si se napusteste asupra lui Adrew imobilizandu-l.
-Lucy! Ii arunc cutitul urmand ca el sa il infiga in inima astfel omorandu-l pe Andrew.
-Cred ca asta a fost... Nu o sa ne mai deranjeze de acum.
Eu nu il ascultam. M-am dus direct la Ben care zacea intr-o balta de sange in coltul camerei. Simteam cum ochii imi sunt inundati de lacrimi. Toate acele sentimente pe care nu le mai simteam pana acum s-au adunat in corpul meu. Este bizar cum azi consideri o persoana doar un amic iar maine il consideri toata viata ta. In acel moment am inceput sa inteleg cu adevarat ce simt pentru Ben. Nu era doar simpatie...Era iubire.
-Ben... Am cazut in genunchi si am inceput sa plang. A incercat sa ne protejeze...sa ma protejeze. Iar el a murit chiar in fata ochilor mei iar eu nu am putut face nimic...absolut nimic.
-Lucy...
-E..numai vina mea.
-Poftim?
-El..m-a protejat...si a murit chiar in fata ochilor mei. Iar eu ce am facut? Am stat si m-am uitat. Nu am putut face nimic...
-Lucy, nu e vina ta. Nu e vina nimanui. Si decat sa stam sa plangem  cred ca mai bine ar fi sa il ducem la spital.
-A-ai dreptate.

Alex l-a luat pe Ben in carca si am inceput amandoi sa fugim spre casa. Am chemat ambulanta care l-a luat pe Ben si a plecat spre spital. Acum ne aflam in drum spre spital. Era liniste. Nici unul din noi nu indraznea sa spuna ceva.
-Crezi ca o sa fie bine? Imi ridic capul din pamant ca sa il vad cum isi intoarce capul spre mine.
-Da. Daca doctorii actioneaza la timp, atunci o sa fie.
-Alex.
-Huh? Ce e?
-De ce nu mi-ai spus ca esti fratele meu?
-Pai...aveam de gand sa-ti spun, insa nu crezi ca ar fi fost cam ciudat sa ne intalnim din prima si sa-ti spun ca sunt fratele tau?
-Ba da...
-Asa ca, am hotarat sa te las pe tine sa iti amintesti.
Astfel m-am strofocat tot restul drumului sa gasesc un subiect de discutie pana ce am ajuns la spital. Dupa ce am primit indicatii am mers catre camera in care se afla Ben.
Am deschis usa incet si l-am privit trista cum statea pe patul de spital dormind. Am inghitit in sec si m-am apropiat de pat in timp ce Alex ne supraveghea din usa. Ochii lui Ben au revenit la normal cand l-au dus la spital, insa sangele inca ii mai curgea incet pe obraji.
Am simtit o mana pe umarul meu si m-am intors spre Alex care ma privea incurajator.
-Esti ok?
-Sigur...de ce nu as fi? Nu e ca si cum Ben era sa moara din cauza mea.
-Nu era sa mor din cauza ta. Nu aveam cum sa mor. Nu stiu daca ti-am spus, dar dupa ce am inviat am devenit nemuritor. Nu te mai invinovati singura.
Vocea monotona a lui Ben rasuna in camera. M-am intors spre Ben care ma privea in timp ce se ridica din pat.
-Ben! Mi-am facut atatea griji...
Spun sarindu-i in brate si
luandu-l prin surprindere.
-Scuze ca ti-am facut atatea griji. Nu sunt indeajuns de agil sa il depasesc pe Andrew. Niciodata nu am fost. Oricum, ce s-a intamplat cu Andrew?
-L-am omorat. Ii raspunde Alex sprijinit de perete cand usa de la camera se deschide iar pe ea intra o asistenta.
-Vizita s-a incheiat. Pacientul trebuie sa se odihneasca. Maine va putea pleca.
-Desigur, iesim imediat. Asistenta  a bombanit ceva apoi a iesit pe usa.
-Ne intoarcem maine sa te luam. Haide, Lucy!
-Acum...Pa, Ben!
-Pa..!
Am plecat de la spital iar cand am ajuns acasa m-am bagat direct la somn. Insa nu puteam dormi. Ma tot gandeam la Ben si la faptul ca el e in spitalul ala infect acum iar eu stau bine mersi in casa. Pff...ma simt oribil...

------------------------------
Pai...Hei. Ce mai faceți,  micii mei cititori? Am revenit cu un nou capitol  destul de lung zic eu. Mda...Am observat ca în ultimul timp nu prea mai intrați pe carte, adică, dacă la început erați vreo 50 de persoane care mi-au văzut primul capitol acum au ajuns sa îmi vadă capitolele vreo 5 persoane... Mda, nu știu care-i faza. În fine, presupun ca ne vedem în capitolul următor.  Paa